Solul bunei-vestiri lipseşte / Kasneci i haberit të mirë mungon

Xhevat Xh. LATIFI

Poet, prozator şi jurnalist născut la 28 mai 1968 la Gjilan (Kosova), absolvent al Şcolii Superioare de Pedagogie şi al Facultăţii de Educaţie şi al uni master în sociologie lângă Facultatea de Filozofie a Universitatea de Stat din Tetova. Membru al Ligii Scriitorilor din Kosova, a publicat volumele „Moartea Costă Scump” (Vdekja Kushton Shtrenjtë, 1997) şi „Ploaie pe părul tău” (Shi në flokun tënd, 2005). A lucrat ca jurnalist la RTV-21, Gazeta Ştirea, Express, TV VALI. Este corespondent al RT Kosova pentru zona Gjilan.

Iarna Balcanică sau patinajul hoţiei
(Dimri Ballkanik ose patinazhi i vjedhjes)

O dimineaţă ninsă-ţi aduce reaminteşte copilăria
Lozincile K. R. Funduleţul umed şi mânuţele ce oftează după căldură
nasul sperietoarei ca un diplomat nordic ce vine de la Belgrad
şi latră la Poarta Păcii şi fuge cu cerbi speriaţi
începe misiunea bleu-EULEKS ce se asortează bine cu zăpada...
Ca un târg de culori de cravate
departe un motan tânăr european doarme fiţos
Şi tu rămâi singur, într-o cameră plină de hărţi ce liberalizează graniţe
vorbind singur despre câinele Sharr, fidelul dardan* ce păzea oile…
despre calea naţiunii ce trebuie să se sfârşească la Presheva!
Troia compune cântece polifonice despre hoţia în serie,
cântă-n cor deputaţii piraţi ca lipitorile,
Parlamentul îl declară patinoar şi dansează cu liniile bugetului...
Iar acum să ne-ntoarcem la început! Iar întârziaţi...
La ora de istorie învăţătorul nervos îşi freacă fruntea
fum îi iese (se teme că poate-i iese foc)
oftează cu mâinile reci...

* Denumirea Kosovei de astăzi în antichitate.

Solul bunei-vestiri lipseşte
(Kasneci i haberit të mirë mungon)

Firele albe aşteaptă la uşă, ca un cântec vechi
În jurnalul ce intră-n turbulenţă din prima literă
o femeie aşteaptă-n pragul casei
muşcându-şi buzele din umbra albă.
Şi azi fără conducător!
Murit-a Calul ce păştea iarba roşie a lui Karl Marx îmbătat
Ctrl-C i-am făcut omagii unei vis frumos
când din fusta unei fete cu pistrui pe obraz
iese fecioria, ca aburii unei bucătării din Chicago al anilor 30
un sol din Prishtina se bălăcăreşte-n noroi pentru a arăta c-are un vis
ne minte răzând... arătându-ne drumul casei...
Nici azi nu va veni hangiul din oraşul ce tot nu se face metropolă
OSBE aduce berze galbene
Şi noi iar îi spunem Europei curvă bătrână
Fără a plăti niciodată taxa iubirii...

Toamnă
(Vjeshtë)

Ca de obicei vine infirmiera să schimbe cearşafurile
Şi-şi muşcă unghiile cu privirea spre mine
Anul ăsta are fire albe de păr
peste fund o manta ponosită cu punctuleţe
o linie neregulată i de desenează prin talie
Poartă pe piept un medalion purpuriu
(nu-mi dezlipesc ochii de ea)
Unghiile ca de obicei prost tăiate
Striveşte fereastra ridică vocea îmi înjură
„Împărăţia mea de fildeş”
Pe pervazul pavilionului plouă din seringile roşiatice
Mi se udă ochii...

Post luptum
(Post luftum)

Veniră cei ce de obicei vin târziu...
După război...
Ca să argumenteze întârzierea
scris-au pe vechea masă
mari scrisori multicolore
Şi culoarea roz s-a-ntins dincolo
Până la luminişurile necosite unde odinioară făceau dragoste...
Pervazurile înţepate cu dureri de îngropări şi reînmormântări
Şi s-a lungit coada pentr-un nou experiment...

No comments: