JAMARBËR MARKO: Astăzi e sâmbătă (poem)

[Poet, născut în 1951 la Tirana, fiul celebrului prozator Petro Marko și al pictoriței  Safo  Marko,  autor  al  volumelor  "Întâmplător  cu  intenție" (1995) și ”Pro nobis” (2001).   Absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Tirana, secția Jurnalistică (1974). Înzestrat cu un talent aparte, Jamarbër Marko s-a distins printre scriitorii de aceeași vârstă ai Albaniei de la începutul anilor '70, dar originalitatea și spiritul liber i-au distrus   tinerețile.   În   anul   1973,   dictatorul   Enver   Hoxha,   urmând exemplul rău famatei Revoluții Culturale chineze, a aplicat un adevărat masacru împotriva artiștilor și intelectualilor albanezi care visau la o viață cât de cât europeană. După condamnarea celui de al 11-lea Festival Național de Cântec, sute de artiști albanezi au fost obligați să ia calea exilului interior prin închisorile patriei. Unul dintre ei era și Jamarbër Marko. La 22 de ani, a fost închis sub acuzația de 'propagandă împotriva regimului popular". A decedat la Tirana, în singurătate și sărăcie, în septembrie 2010, lăsând în urma sa numeroase manuscrise.]

Astăzi e sâmbătă…
Pentru mine și pentru tine
Pentru toți
Pentru toți cei care Avuseseră ceva pe pământ Astăzi e sâmbătă
Și pentru cei plictisiți
Pentru cei ce nu știu să trăiască
E sâmbătă și pentru cei
Ce nu mai sunt.
Astăzi e sâmbătă
Pentru caii care trag carele-n beznă
Pentru jucăriile deja jucate
Și pentru locurile goale prin sălile gloriei. Astăzi e sâmbătă

Și pentru cei ce nu știu aceste lucruri
Ce suferă și nu-s fericiți. Numai azi e sâmbătă
Am auzit-o pe stradă La ușa spitalului Astăzi e sâmbătă
Chiar dacă nimeni nu și-ar aminti
Nu doar pentru că eu sunt azi plictisit
Dar pentru măreția unei zile
Care și-a îmbrăcat vechea pelerină a lumii. E sâmbătă
Căci nu există nici o altă zi
Ca cea de azi
Și cineva poate va spune
Că niciodată n-a mai fost sâmbătă
Că niciodată, în nici o zi
N-a împins până la marginea prăpăstiei
Marea înțelepciune
Marea viață în fața unui tricou
Simpla zi Sâmbăta Sâmbătă de azi
O sâmbătă atât de repetată Deasupra celor ce nu mai trăiesc azi Cu ușurința celor ce trăiesc
Înveliți de sâmbăta
Care, precum o foaie de caramea
Se lasă peste vechea moleșeală.
Astăzi sâmbăta cade asupra vechii amenințări 
Și se spune de către toate buzele, peste tot, Chiar și unde ziua s-a încurcat cu o altă zi
Chiar și unde iubirea a fost înlocuită cu o altă iubire. 
Pretutindeni azi sâmbăta a mângâiat rănile și a zâmbit Spre a deveni mai umană
Spre a se îndepărta câtuși de puțin de greutatea

Care, îmbrăcat în umbra și lumina unei sâmbete
S-a oprit jucăuș și a spus: Astăzi e sâmbătă
Sâmbăta în care am început să pricepem
Că doar în lumea noastă înseamnă ceva timpului

Să stai puțin mai mult în frig Ca să mai muți spre infinit Nodul adevărat
Ce se clatină senzual
Înlăuntrul sâmbetei
Care nu se va schimba parcă cu nici o altă zi
Astăzi e sâmbătă
Pentru singura simplitate și gând Pentru singura plăcere și tristețe Pentru a face un singur pas
În mărunta lume a oamenilor.