SHQIPTAR OSEKU: Poezi/i

Prozator şi traducător născut la Gjakova, Republica Kosovei, în anul 1970. După ce absolvă liceul în oraşul natal, din neputinţe de natură politică de a-şi urma studiile superioare, evadează în Suedia, unde îşi ia licenţa în ştiinţele sociale, lângă Universitatea de Stat din Stokholm. Lucrează ca terapeut ăn capitala Suediei.

Precum şarpele sub piatră (Si gjarpëri nën gur)

oare e ceva mai rău decât şarpele sub piatră
sau pisica sub masă

sau când ţi se ridează sinele
văzându-l cu inima frântă

şi nu pare deloc frântă

când pricepi că tot ce n-a fost cu putinţă
chiar a fost cu putinţă
doar nu pentru tine

rid te face aşa ceva

precum şarpele sub piatră
precum pisica sub masa 



Beznă în loc de inimă (Terr në vend të zemrës)

are o groapă neagră vidul
durerea mea
acolo une alţii au două buzunare de inimă

nu-l poate sătura nimeni
este ca o Gaură Neagră

ştiu cum nu ştiu, ştiu –
o va face din nou
să mă rănească pe mine
şi pe copiii mei

nu ştie să recunoască fericirea
fericirea nu ştie s-o simtă

nu-i ecuaţie să rezolve asta

mă leg cumva
folosind ultimele fire ale raţiunii
noduri noduri şi magie

bucăţile mele să nu se scurgă

căci groapa n-o pot desface
pentru a mea durere

ştiu cum nu ştiu, ştiu

nu voi izbuti să luminez
bezna ce-i bate în loc de inimă 

Era amurg al greierilor fără somn (Ishte muzg i gjinkallave pa gjumë)

or mi-a spus o poveste
sau o taină
i-o spusese tatăl cândva

sau o citise undeva

un rege undeva prinsese o lăcustă
pe zidul unui palat

doar ca s-o ţină-n pumn

şi m-am gândit oare eu sau tu e(şti) lăcusta
sau ne-a prins viaţa asta pe-amândoi

doar ca să ne ţină aşa
în pumni de noapte 

Alarmă (Alarm)

privesc viaţa mea
cu panică
deseori

eu însumi

avion ce cade
înspre mine 

De-a v-aţi-ascunselea (Kukamfshehti)

Mă aflu înăuntrul acestei poezii.
Dar tu eşti atât de mică,
Nu mă vei mai găsi din nou. 

Anunţ (Shpallje)

Se dă gratis:
un leagăn lucrat manual.

Nefolosit. 

Nu-i bine să piardă omul aşa ceva (S’bën të humbë njeriu diçka të tillë)

Pierdut-am ceva de chihlimbar.
Simt că trebuie
să port doliu.
Nu lumânări. Nu înmormântare. Poezie.
Aci-năuntru
vreau să-mi acopăr capul
cu cenuşă
şi să-mi sfâşii chipul
cântec de jale voi cânta
vai vai
cu cele douăsprezece neamuri ale mele
ca odinioară
vreau să-mi bat capul cu pumnii
cum de am pierdut
aşa ceva
nu-i bine să piardă omul
aşa ceva.
  

Mâinile mele cunosc taină (Duart e mia njohin fshehtësi)

Mireasma. Mirosul ierbii cosite
o numeai tu. Mie mi se părea mereu ca mirosul
rădăcinilor de gutui
la bunicul meu.

Închid ochii şi te simt. Eşti aproape.

Tu ştii
înţelegi prea bine ce văd în tine
ce taină cunosc mâinile mele.

Întind mâna. Te ating. Eşti aproape.

Lasă-mă să-ţi povestesc în tăcere
ce văd când te văd. 

[Din Volumul ”Requiem pentru iubire” 
(Requiem për një dashuri) , Editura PA, 2014]