HAEMUS
Plus, supplement of Haemus Review, nr. I, 2014-2015, editat de Asociaţia
Culturală Albaneză Haemus, ars poesis
prosa theatrum esse biblios...
Cu
frontispiciul Felix qui potuit rerum cognoscere causas, publicaţia bilingvă, în
albaneză şi română, fondată (1998, la Bucureşti) şi realizată de Kopi şi Ardian
Kyçyku, tată şi fiu, apare în condiţii grafice excepţionale, cu un cuprins în
care descoperim nume de la Arsenie Boca la Vasile Andru, trecând, în ordinea
sumarului, prin câte unul-două-trei sau mai multe poeme de Daniel Turcea,
Marian Drăghici, Valeriu Matei, Paul Vinicius, Grigore Vieru, Ion Mureşan. De
parcă atâta delirică n-ar fi destul pentru cele 125 de pagini ale Haemus-ului,
cititorul dă şi peste o secţiune intitulată “micro-antologii” din câte un poem
de Octavian Goga, G. Bacovia, Constant Tonegaru, Radu Cârneci, Gheorghe
Istrate, în traducerea neobositului Kopi Kyçyku. E limpede că admirabililor
noştri colegi albanezi – le spun admirabili, dar de fapt sunt eroici, având în
vedere greutăţile financiare cu care se confruntă – poezia le serveşte drept
principal vector de comunicare al literaturii române, prin valoare, se-nţelege,
şi prin disponibilitatea specifică de a se transmite rapid şi esenţial. O
afirmă explicit acelaşi fondator-poet-traducător-eseist Kopi Kyçyku, în
incipitul unui text programatic intitulat Popoare înrudite. Despre ce înrudire
poate fi vorba între români şi albanezi, cele mai încercate naţii balcanice în
experimentul comunist-ateist-vulgar materialist încheiat acum un sfert de
secol? Fireşte, despre una spirituală, şi nu numai: „De peste un veac, în
cultura albaneză există o tradiţie de cunoaştere şi îndrăgire a poeziei
româneşti, a literaturii şi a culturii în general. Stăruinţa asupra acestei
cunoaşteri nu se face pe bază de superioritate a uneia şi de împărţire
nedreaptă în ‘culturi mari’ şi ‘culturi mici’, ci în temeiul nevoii ancestrale
de regăsire a vechilor comuniuni spirituale şi chiar estetice ale celor două
popoare ale noastre. Poezia
eminesciană reprezintă nu doar un punct, ci un adevărat centru (univers) de
referinţă în aceste căutări şi regăsiri impresionante.” Dintre semnăturile
“străinilor” reţinem nume a căror înşiruireçalitate eufonică vorbeşte de la
sine, prin grafia limbii albaneze, despre deschiderea planetară, cosmică s-ar
putea zice, a paginilor revistei: Azem Shkreli, Ardian-Christian Kuciuk,
Ramadan Beqiri, Ardian Vehbiu, Manolis Anagnostaqis, Edlira Mantho, Ramon Del
Valle-Inclan, Andi Meçaj, Robert Walser, Artan Minarolli, Anton Čefa, Elisabeta
Luli (Anxhaku), Xhevat Latifi, Hulio Kortasar, Merita Toçila, Flora Sela Kastrati,
Sofron Saharov. Impresionantul eseu al lui Dumitru Gabura despre poetul
vizionar Victor Teleucă merită o atenţie aparte. În fine, reproduc din
Regulamentul de publicare, în atenţia celor interesaţi: “Evaluarea calităţii
academice a materialelor trimise pentru publicare la Revista Haemus se face
conform procesului double blind review, coresponenţa dintre evaluatori şi
autori realizându-se prin intermediul e-mail-ului:
Şi încă: “Cei care vor să sprijine apariţia pe hârtie a Revistei Haemus
o pot face pe
MARIAN DRĂGHICI
(Viața Românească / Jeta Rumune,
Nr. 8 / 2015)