Iulia Enkelana: Bucureștiul meu / Bukureshti im


Ce este Bucureștiul meu?
E bătrânul anticar de pe malul Dâmboviței, în Regie, care vinde cărți și în caniculă, și sub ninsoare.
Mirosul metroului și vocea prietenoasă care anunță stațiile. Dar și cea sictirită a conductorului.
Felinarele cu argon, cu lumină oranj, care încălzesc străzile Lipscani-ului.
Amintirea dulce a orașului de altădată, cu tramvaie trase de cai și felinare cu gaz, cu grădini de teatru pe timp de vară, cafenele ale intelectualilor și romanțe melancolice.
Florăriile cu nume de femeie de la intersecții.
Târgul de vechituri ... de la Vitan duminica.
Zidurile cu mesaje sarcastice, dar și cu înjurături; unele doar cu mâzgăleli indescifrabile.
Tarabele și magazinele de Mărțișor.
Statuile pe care se așază porumbei, anticariatele cu ediții rare și nebunii care adesea spun mari adevăruri.
Consignațiile din Centrul Vechi.
Strania Casă a Poporului, dar și orașul dispărut, care a fost acolo înaintea ei.
Copiii care se joacă în spatele blocurilor cenușii, în formă de cutii de chibrit, din Balta-Albă.
Imaginea deprimantă a Pieței Romane într-o zi ploioasă de toamnă.
Străduțele aristocrate de la Grădina Icoanei.
Clădirile interbelice, pline de secrete, din centru.
Lumea excentrică de la Gara de Nord.
Omul care îi dă mereu o țigară celui fără locuință, din cartierul său.
Plimbările cu barca în Cișmigiu, și imaginea sălciilor reflectate în apele lacului.
Magazinele mult prea pretențioase de pe Calea Victoriei.
Artiștii pe care îi inspiră amestecul de timpuri al orașului și cicatricile lui.
Bucureștiul meu e un loc al contrastelor, un oraș cu atât de multe chipuri.



Çfarë është Bukureshti im?
Është shitësi i moshuar i librave buzë Dëmbovicës, në lagjen Regie, që shet libra edhe në vapë, edhe nën dëborë.
Janë era e metrosë dhe zëri miqësor që njofton stacionet. Por edhe zëri i zvjerdhur i trenistit.
Fenerët me argon, me dritë të portokalltë, që ngrohin rrugicat e Lipskan-it.
Kujtimi i ëmbël i qytetit të dikurshëm, me tramvaje që tërhiqeshin nga kuajt, me fenerët me gaz, me kopshtet ku luhej teatër në verë, me kafenetë e intelektualëve dhe me romancat melankolike.
Dyqanet e luleve, me emra grash, nëpër kryqëzime.
Tregu i vjetërsirave… në Vitan, të dielave.
Muret me shprehje sarkastike, por edhe me sharje; disa – vetëm me zhgarravina të pashkoqitshme.
Tezgat dhe shitoret në Ditën e Verës.
Shtatoret mbi të cilat ulen pëllumbat, libraritë e vjetra me botime të rralla dhe të çmendurit që shpesh thonë të vërteta të mëdha.
Dyqanet në Qendrën e Vjetër.
E çuditshmja Shtëpi e Popullit, por edhe qyteti i zhdukur që ka qënë atje para saj.
Fëmijët që luajnë pas pallateve ngjyrë hiri, në trajtë kutish shkrepsesh, në Balta Alba.
Pamja drobitëse e Sheshit Romak në një ditë vjeshte me shi.
Rruginat aristokrate rreth Kopshtit të Ikonës.
Ndërtesat e midis dy luftrave, plot të fshehta, të qendrës.
Njerëzit befasues në Gara de Nord.
I panjohuri që i jep gjithmonë një cigare të pastrehit të lagjes.
Shëtitjet me varkë në Çishmixhiu, dhe akacjet që pasqyrohen në ujrat e liqenit.
Dyqanet tejet pretencioze në Calea Victoriei.
Artistët, të cilët i frymëzon përzjerja e kohërave të qytetit dhe plagët e tij.
Bukureshti im është një vend i të kundërtave, një qytet me kaq shumë fytyra.



 

No comments: