Jeton Neziraj: Războiul în vremea dragostei (Lufta në kohën e dashurisë)

T r a g i c o m e d i e


În limba română: A.-Ch. Kuciuk

[Această piesă a fost scrisă în cadrul unui proiect teatral comun al Centrului Multimedia (Qendra Multimedia, Kosova) şi Teatrului Nomad (Marea Britanie), sub îndrumarea artistică a lui Luke Dixon.]

Piesă pentru patru actori.

Personajele:

BĂTRÂNA DOAMNĂ
MARGARITA
GENY
EMILY

COLONELUL
ŞARPELE
FRANK
OMUL DE SERVICIU
FATA CU UNGHII FRUMOASE
CHELNERIŢA
GRĂSANA
FEMEIA CU PĂRUL LUNG
DOCTORIŢA

C u p r i n s

RECUZITE SUGERATE PENTRU PIESĂ:  
INFO     
TITLURILE SCENELOR:

BĂTRÂNA DOAMNĂ ÎNCEARCĂ DIN NOU 
DISCUȚIE DESPRE UNGHII            
ÎNTÂLNIREA BĂTRÂNEI DOAMNE CU COLONELUL             
MONOLOGUL COLONELULUI       
BĂTRÂNA DOAMNĂ ȘI FETELE   
SMULGEREA FIRELOR DIN FUND
MONOLOGUL BĂTRÂNEI DOAMNE           
CĂSĂTORIA MARGARITEI              
MONOLOGUL MARGARITEI DUPĂ NUNTĂ               
PRIMA ZI LA SALON DUPĂ NUNTĂ             
MONOLOGUL MARGARITEI          
PRIMA DESPĂRȚIRE A LUI GENY DE FRANK           
GENY VORBEȘTE DESPRE DRAGOSTE      
BĂTRÂNA DOAMNĂ ȘI COLONELUL SE IUBESC      
MONOLOGUL OMULUI DE SERVICIU          
MARGARITA ȘI OMUL-ȘARPE VORBESC DESPRE DRAGOSTE            
MONOLOGUL ŞARPELUI 
EMILY LA DOCTOR          
MONOLOGUL LUI EMILY
O ZI OBIȘNUITĂ ÎN SALONUL BĂTRÂNEI DOAMNE              
MONOLOGUL LUI GENY 
FEMEIA CU PĂRUL LUNG ÎN SALONUL BĂTRÂNEI DOAMNE             
MONOLOGUL FEMEII CU PĂRUL LUNG     
ÎNTÂLNIREA DUPĂ DOI ANI A LUI GENY ȘI FRANK
MONOLOGUL LUI FRANK              
MOARTEA ŞARPELUI      
UCIDEREA COLONELULUI             
POVESTEA BĂTRÂNEI DOAMNE 

recuzite sugerate pentru piesă:


TRANDAFIRI ROŞII
UN CUŢIT MARE
LUMÂNĂRI
CHILOŢI DE DAMĂ ATÂRNAŢI DE GARD (ÎN VREUNA DINTRE SCENE)
O PIELE DE ŞARPE
PĂR LUNG DE FEMEI
uN FILM Röntgen DE MARI DIMENSIUNI
O PĂLĂRIE SPANIOLĂ
UN PISTOL CU APĂ
UN CHIPIU MILITĂRESC
UN FUND DE PLASTIC
FOARFECI MARI

Info


RĂZBOIUL ÎN VREMEA DRAGOSTEI
(LUFTA NË KOHËN E DASHURISË)

Regia: Blerta Neziraj

Actori: Aurita Agushi, Shengyl Ismaili, Shkelzen Veseli, Albulena Kryeziu,
Molikë Maxhuni.

Coregrafia: Adrienne Hart
Muzica: Gabriele Marangoni
Scenografia şi costumele: Igor Vasiljev, Isidora Spasic

Produsă de Qendra Multimedia, Prishtinë / www.qendra.org

Manager de scenă: Lendita Idrizi
Asistent producţie: Elisabeth Wiegner
Director tehnic: Denis Berisha

*

În piesa „Războiul în vremea dragostei” patru femei ciudate din Kosova povestesc intimităţile, pasiunile, nebuniile, secretele şi dorinţele lor. Ele şi-au creat o lume imaginară comună, unde jocul şi amuzamentul devin spaţiul lor de supravieţuire.
Cele 28 de scene ale piesei zboară în faţa publicului ca în basmele cu vrăjitoare, dezvăluind cu umor, stereotipuri şi clişee sentimentale poveşti şi discuţii feminine: despre dragoste, frică, răzbunare şi trecut trist.
Deşi totul vi se poate părea ‘hot’, vă facem cunoscut că niciuna dintre actriţe nu se va dezbrăca pe scenă. Sunteţi disperaţi? Păi, ce naiba, într-una din două piese în Europa astăzi vezi câte o actriţă sau un actor dezbrăcându-se pe scenă. Dar nu, nu şi în această piesă. Veţi vedea, cel mult, gleznele, palmele, gâturile şi feţele zâmbitoare ale acestor patru actriţe minunate, atât. Să nu uităm: în piesă este şi un actor (dar nu vă faceţi probleme, că nu este deloc violent).

După trei prezentări internaţionale de succes, tânăra regisoare Blerta Neziraj aduce din nou în faţa publicului o piesă provocatoare, cu cântece şi dansuri minunate, unde 5 actori tineri şi vivace povestesc mici întâmplări, comice şi tragice, dar înainte de toate, poveşti de femei dintr-un salon de frumuseţe (şi ce contează că poveştile sunt scrise de un autor bărbat!)

***

“Aceste patru femei aplică epilări şi alte forme ale torturii cosmetice, în timp ce vorbesc despre iubirile şi vieţile lor. Metafora salonului de frumuseţe, prelungire a acestei lumi a prefacerii, unde înfrumuseţarea deseori are de-a face cu ascunderea – de ceilalţi şi de sine – este folosită spre a face posibilă şi trăibilă această lume post-război. Şi în spatele unui titlu destul de provocator – care conţine un soi de oximoron – componentele piesei se prezintă ca un cocteil exploziv, piesa reflectând cu umor şi imaginaţie ruperea de fosta Iugoslavia. (Gilles Boulan, Le Billet des Auteurs de Théâtre, Paris)

***

“Situaţia cu Bătrâna Doamnă pe care n-are cine s-o asculte evocă invariabil versurile lui Martin Niemöller din timpul consolidării naţional-socialismului în Germania, versuri în care povesteşte cum naziştii mai întâi i-au luat pe evrei, apoi pe comunişti, apoi pe sindicalişti, iar el n-a opus nicio rezistenţă, deoarece nu era nici evreu, nici comunist, nici sindicalist, dar, când naziştii au venit să-l aresteze, nu mai rămăsese nimeni să audă şi nici să reacţioneze. N-a fost aşa? Pe pereţii birourilor noastre, încă din anii '80, noi ţineam poezia lui Niemöller ca pe o atenţionare pentru nenorocirile care se puteau abate, iar apoi, ele, catastrofele, nenorocirea, războiul, violenţa, toate s-au întâmplat, prin toate am trecut, iar astăzi suntem aici, iarăşi, în contextul actual, şi cităm versurile respective. […] Acum, când «s-a întâmplat pacea», pretutiundeni în jurul nostru vedem saloane de frumuseţe, în care se desfăşoară discuţii despre unghii, frizuri, şi unde sunt «produse» «frumoasele nopţii», pe care le albeşte dimineaţa. În toate oraşele noastre, cel mai mare produs este cel al înfrumuseţărilor, ca urmare a dominației negoţului asupra producţiei. În oraşele noastre, străinul vede progresul şi democraţia doar la numeroasele bouticuri deschise şi unde se vând mărfurile globale, în limba engleză, și unde se găsesc greșeli gramaticale, dar și mâncăruri bune, restaurante, cafenele, distracție... [Borka Pavićevič, theater critic, Belgrad]

***

“Patru femei s-au închis într-un spital psihiatric, pe care, în imaginația lor comună, l-au transformat într-o instituție a frumuseții și unde cuvintele iubirii domnesc peste cele ale războiului, fără a ascunde întru totul urmele acestuia. Principala importanță, autorul i-a acordat-o unei doamne bătrâne căreia îi este greu să-și spună povestea (poate pentru că povestea ei este atât de incredibilă). Bătrâna Doamnă reglementează vața în comun a acestor femei în acest institut imaginar de frumusețe. Aceasta sugerează dificultatea creării unei memorii a întâmplărilor negative care ies dincolo de cuvinte și a imaginației care devine salvatoarea lor indispensabilă.” (David Larre, Au Poulailler, Paris)



BĂTRÂNA DOAMNĂ ÎNCEARCĂ DIN NOU


[Spaţiu gol. Bătrâna Doamnă, Emily, Geni şi Margarita stau aşezate pe scaune în mijlocul scenei. Sunt învelite în beznă şi li se văd doar capetele. Respiră simultan şi creează impresia că trupurile şi sufletele lor sunt contopite. După puţin timp.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
A fost odată ca niciodată. A fost un salon de frumuseţe pentru femei.

[Tăcere. Respiraţii corodonate. După puţin timp.]

MARGARITA
Îmi plăcea mereu să-i ard cu chibritul firele de păr; pe mână sau pe picior. Mă ameţea mirosul de după. [Inspiră adânc]

EMILY
Eu visez un singur vis: un sân putrezit la mijloc.

GENY
Am auzit că, după aceea, din cauza tristeţii începuse să mănânce sticlă, dar apoi şi metale şi lucruri din plastic. Ultima oară, au spus, îşi mâncase chestia aia…

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Era vremea lui … aggggssss… sssthhhddtheeeee… [nu reuşeşte să pronunţe niciun cuvânt.] draaaagggggggooooothhshshshsbbbbmmmm… angggsssgsgsgssg…

[Bătrâna Doamnă gâfâie, abia îşi trage aer în piept.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Naiba s-o ia. Nu pot.

MARGARITA
[o consolează]
Cel puţin aţi încercat.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Mereu acelaşi lucru. Cum zic primul cuvânt, cum mă apucă gâfâitul.

GENY
Dar dacă aţi începe cu un alt cuvânt? De pildă cu “o, pe câmpiile alea verzi…”, sau “pe rochia ei cu puncte pestriţe…”; sau ceva de genul?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Nu pot. Îmi trebuie o frază demnă pentru a începe povestea aia.

EMILY
Foarte ciudat!

MARGARITA
Foarte interesant!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Ce-i interesant?

MARGARITA
[Tulburată]
Povestea dumneavoastră. Trebuie să fie o poveste prea interesantă şi specială!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Oh, nu mai bolborosi în van. Cum poţi şti că este interesantă, dacă n-ai auzit-o niciodată. Nimeni n-a auzit-o. Și poate n-o va afla niciodată.

GENY
Oh, nu vă predaţi, Doamnă!

MARGARITA
Nu vă stă bine să vă predaţi!

EMILY
Într-o zi cu siguranţă se va-ntâmpla!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Ce să se-ntâmple!?

EMILY
Se va-ntâmpla ceea ce aşteptăm cu toţii; dumneavoastră, până la urmă, după atâţia ani, după atâtea decenii, veţi spune povestea.

MARGARITA
De-abia aştept ziua aia!

GENY
Va fi o mare sărbătoare!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Nu fiţi proaste! Nu va fi loc de serbare. Dacă se-ntâmplă, atunci va fi o zi obişnuită, ca toate celelalte! Dar cel puţin eu mă voi simţi mai bine. Mă voi elibera în vecie. [Plânge] Naiba s-o ia, treabă cumplită! De ce nu pot spune eu poveste aia? Trebuie s-o spun. Toată lumea o aşteaptă. Oamenii au început să aibă dubii, au început să creadă că poate n-am nicio poveste de spus. Trebuie să le-o spun, trebuie.

EMILY
Veţi reuşi, Doamnă, sigur veţi reuşi într-o zi.

GENY
Avem încredere în tine.

MARGARITA
Ne vom ruga pentru tine.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Vă mulţumesc, fetelor! Hai, acum plecaţi la treabă. Să avem mai multe fete la salon. Duminicile la salon au foste mereu pline cu femei şi fete. Faceţi-vă treaba cum se cuvine. Eu vin curând.

[Fetele ies. Bătrâna Doamnă rămâne singură.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Trebuie să opresc teatrul ăsta. Până la urmă, nu-i obligatoriu să spun povestea aia. Poate aşa a hotărât cineva; Dumnezeu sau vreun prieten al lui Dumnezeu. Vai, eu nu-s decât o bătrână nebună, ieşită din minţi. O bătrână pe patul morţii. Nu ţin minte nimic din viaţa asta. Ce monoton...


Discuţie despre unghii


[Salonul de Frumuseţe al Bătrânei Doamne. Fata cu Unghii Frumoase stă pe un fotoliu, iar celelalte două îi aranjează unghiile.]

FATA CU UNGHII FRUMOASE
Un filozof antic a spus că frumuseţea unghiilor femeii, de fapt, oglindeşte întreaga frumuseţe a femeii.

GENY
Ne-aţi spus-o şi data trecută.

FATA CU UNGHII FRUMOASE
Şi e adevărat. Ai grijă, te rog: pileşte-le, dar păstrează-mi strălucirea.

EMILY
Desigur.

FATA CU UNGHII FRUMOASE
O prietenă de a mea, s-a dus acum câteva zile la un salon care tocmai s-a deschis în centru. Vai, de groază! De voi chiar îmi place. Faceţi treabă bună.

MARGARITA
Mulţumim, ne străduim.

FATA CU UNGHII FRUMOASE
Ca s-o zic pe aia dreapta, ultima oară, când mi le-aţi plantat, am avut ceva probleme. Se pare că nu mi le-aţi plantat prea bine. Mi le-aţi tăiat prea adânc şi apoi am avut dureri vreo două zile. Şi nici n-au rezistat prea mult. N-am idee ce s-a-ntâmplat, dar, după câteva săptămâni, au căzut.

EMILY
Poate le-aţi deteriorat cu vreun obiect. De obicei, nimeni nu se plânge de modul cum noi punem unghii.

FATA CU UNGHII FRUMOASE
Nici eu nu mă plâng. V-am zis că lucraţi foarte bine. Dar... nu ştiu... ultima oară nu mi-a plăcut. Ba chiar... prima a căzut unghia mâinii stângi. Ceea ce e de mirare, căci dreapta este de obicei mai activă și e logic să cadă mai întâi unghiile ei. Dar nu, mie mi-au căzut unghiile stângii, de aceea am crezut că ceva nu-i în regulă cu implantarea.

EMILY
Se poate, uneori lipiciul nu nimerește a fi de calitate superioară.

GENY
Îți cerem scuze!

FATA CU UNGHII FRUMOASE
Oh, nu, nu, nu-i nimic. Să nu puneți la suflet. Te rog, cu grijă, nu pili mult!

GENY
Nu-ți face griji.

EMILY
Iată, degetele acestei mâini sunt gata.

GENY
Și ceilalți... doar să-l mai pilesc un pic pe ăsta micu' și... Gata.

FATA CU UNGHII FRUMOASE
[Țipă]
Ai grijă. Mi-a intrat în carne.

EMILY
Iartă-mă, te rog!

FATA CU UNGHII FRUMOASE
Ce-ai, fată? De ce-ți tremură mâinile?

EMILY
Oh, nu, nu-i nimic. Mă simt foarte bine.

FATA CU UNGHII FRUMOASE
Interesant. Ești a doua persoană întâlnită azi căreia îi tremură mâinile. Prima era fostul meu prieten, da, deci pot să-l numesc lejer „fost„. Mi-a adus niște flori ofilite și i le-am trântit în obraz. Iar apoi, exact ca și ție, îi tremurau mâinile. Sărmanul băiat! Zice că ține la mine, că mă iubește, dar îmi aduce numai flori ofilite. Ce crede el? Că sunt din alea fără creier... cărora nu le pasă de nimic dacă e relația sub semnul întrebării? Bine i-am făcut. (Râde) Doar să-l fi văzut cum îi tremurau mâinile.

EMILY
Ah, zău! Iată, și degetele celeilalte mâini sunt gata!

FATA CU UNGHII FRUMOASE
Vă mulțumesc, par foarte frumoase. Iată bănuțul. Țineți restul.

[Fata cu Unghii Frumoase iese.]

EMILY
Ce discuție de rahat.

GENY
Fată plictisitoare. Mereu aceleași vorbe.

MARGARITA
Fată banală.

EMILY
Mi-a venit s-o prind de beregată și s-o sfâșii.

GENY
Mie-mi venea să-i trag o bășină-n gură.

[Geny și Margarita își continuă treaba. Emily se sprijină undeva, deranjată.]

EMILY
[singură]
Să iubești înseamnă să nu-ți fie frică. Iubirea învinge frica. Trebuie doar ca, cel ce știe, să iubească. Eu sunt o fricoasă, iată ce sunt. Știu eu să iubesc? Cum? Când? Când am iubit și pe cine? Ea n-a fost dragoste, ci chin, strigăt, lacrimi și asceză inutilă. Nu eram îndrăgostită. Și niciodată n-am fost iubită de cineva. Cu toții mă mințeau. Toți mint la fel. Mă iubesc, înnebunesc după mine, dar apoi se duc fără ca eu să pricep, cel puțin, dacă îi iubeam. Sunt o fricoasă. O fricoasă înfricoșată de mine însămi. Cea mai mică pată pe piele mă sperie, mă înnebunește, mă face să fac pe mine de frică. De aceea nimeni nu se apropie de mine, niciun bărbat, fiindcă chiloții mei put.

[Emily izbucnește pe neașteptate în plâns. Margarita, Geny și Bătrâna Doamnă care tocmai intră se apropie de ea.]

EMILY
Nimic, nimic nu se-ntâmplă cu viața asta a mea răsfutută. Nimeni nu mă iubește.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Ce-ai pățit așa, Emily? Ține-te.

EMILY
Nu pot să mă mai țin, Bătrână Doamnă. Vezi cum am ajuns. Îmbătrânesc și încă n-am cunoscut vreun băiat.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Oh, tu ești tânără, Emily. Când vei ajunge la anii mei, vei pricepe ce este într-adevăr bătrânețea. Cât despre băieți, ți-am spus: el va veni tocmai când nu te aștepți.

EMILY
Chiar? Chiar credeți că va fi așa?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Chiar.

EMILY
Sunteți foarte bună, Bătrâna Doamnă. Ce fată bizară sunt. Nu știu ce se-ntâmplă cu mine...

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Ești o fată minunată, Emily. Ia să vă spun un banc: A fost odată ca niciodată o balegă plimbându-se pe stradă. Apare o dubiță. Ce mai urmează?

GENY
[curioasă]
Poate șoferul ia balega cu el?!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Nu.

MARGARITA
Are un sfârșit tragic, oare?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Hmmm! Se poate spune că da.

MARGARITA
Șoferul se îndrăgostește de balegă, dar nu se poate însura cu ca, căci nu aparțin aceleiași religii?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Oh, Margarita, ce nebună ești.

GENY
Bine atunci, n-am ghicit. Ce se-ntâmplă?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Dubița trece cu viteză mare și împarte balega în două. Dintr-o balegă devin două.

[Bătrâna Doamnă râde. Fetele parcă sunt disperate de finalul bancului Bătrânei Doamne.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
N-a fost minunat bancul?

GENY
Da, da. Nici n-a mirosit a banc.

EMILY
Totuși, mi-a plăcut.

MARGARITA
Pare a fi banc din cei ce te fac să râzi doar când ajungi acasă.

GENY    
[ironică]
Mai degrabă aș spune că e, cum se zice, umor englezesc?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Bine, bine, fetelor, nu vă certați. Pur și simplu am inventat bancul pe loc, ca Emily să se simtă mai bine. Scopul a fost atins. Nu mai contează dacă a fost banc, sau nu.

[De afară se aude clopoțelul care le invită la prânz.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Mergeți să luați prânzul acum!

[Ies.]

ÎNTÂLNIREA BĂTRÂNEI DOAMNE CU COLONELUL


[Taverna unei vechi cafenele spaniole. Chelnerița îi aduce băutura Bătrânei Doamne.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Cine-i tipul de acolo?

CHELNERIŢA
Un necunoscut, tocmai a sosit în orașul nostru.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Îmi place de el.

CHELNERIŢA
E chiar bun de plăcut.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Zici tu?

KAMAERIERJA
Vai, sigur. Seamănă cu cow-boy-ii ăia tăcuți din filmele americane de odinioară... care stau și beau singuratici la bar, apoi într-o secundă trag 100 de gloanțe din pistoalele lor.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Zici că pare periculos?

CHELNERIŢA
Periculos și fermecător. Merită.

[Chelnerița se îndepărtează. Bătrâna Doamnă tușește ușor, Colonelul observă interesul ei.]

COLONELUL
Doriți să beți ceva, doamnă?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Mulțumesc, îmi ajunge să sug lămâia asta.

COLONELUL
Supt ușor atunci!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Aveți o bărbie frumos aranjată!

COLONELUL
Și dumneavoastră aveți un fund frumos, doamnă. Îmi place acest gen de fund, seamănă cu vasele adânci, cu care li se servește fasole sau supă soldaților.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Arătați un strop de educație, domnule.

COLONELUL
Îmi cer scuze, dar așa am fost educat. De fap, n-am fost educat deloc. Părinții mi-au murit când aveam 5 ore.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Cinci ore?

COLONELUL
Da, i-a trăznit trăznetul când se întorceau de la maternitatea unde mă născusem!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Îmi pare foarte rău. Ați avut mare noroc că n-ați nimerit în mașină cu ei.

COLONELUL
Da, am avut noroc. Cu 5 minute înainte să-i spulbere trăznetul, mă aruncaseră într-o ladă de gunoaie.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Spuneți-mi că glumiți!

COLONELUL
A, nu, în niciun caz. E adevărat.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Ce întâmplare tristă.

COLONELUL
N-am vrut să vă-ntristez, doamnă. Voiam să vă arăt că n-am avut de unde să primesc educație.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Dar totuși, dacă nu de la părinți, educația pe care o aveți, ați primit-o, cum să zic, și din alte surse. Învățătorul dvs.?

COLONELUL
Să nu-mi mai amintiți de jegosul ăla. În prima săptămână la școală, mi-a tras o palmă fierbinte, iar eu, în ziua următoare, când scria ceva pe tablă, i-am înfipt în cur un băț ascuțit. N-am mai mers la școală.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Sunteți foarte glumeț!

COLONELUL
Toată lumea zice așa, dar, de fapt, eu nu sunt decât un om nenorocos.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Ah, așa spuneți voi masculii când vă aflați în fața unei femei. Vreți să-i scoateți lacrimile, ca apoi...

COLONELUL
Oh, nici să nu vă gândiți la așa ceva, doamnă.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
La ce anume?

COLONELUL
La pat!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Chiar sunteți glumeț. Nici nu-mi trecuse patul în gând. Vorbeam pur și simplu despre unele obiceiuri ale masculilor.

COLONELUL
Tot nu vreți să beți ceva?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Bine, dacă tot insistați. Un whisky, vă rog.

COLONELUL
Sunt Rodriguez. Sunt spaniol, dar nu vorbesc foarte bine spaniola, fiindcă o mare parte a vieții mi-am petrecut-o în Anglia. Chelnerițo, adu două whisky-uri.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
O, Doamne, ce-i pata asta pe gât?

COLONELUL
Oh, nimic, doamnă. O ușoară zgârietură, de la un creang de măr. Fugeam de un câine și am vrut să mă sui pe un măr, dar am alunecat și am căzut. Apoi câinele m-a mușcat de cur. Era într-adevăr o mușcătură frumoasă. Multă vreme semnul a rămas mov, semăna cu un tatuaj. Acum au rămas doar găurile unde au fost înfipți dinții.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
[Râzând]
Doamne, ce poveste drăguță.

COLONELUL
Doriți să vedeți urmele mușcăturii?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Oh, nu, nu-i nevoie.

[Colonelul începe să-și dea jos pantalonii.]

COLONELUL
Totuși, insist.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Oh, nu, vă rog, nu. N-are rost, e multă lume în jur. Sunt și câțiva copii care se joacă.

COLONELUL
Bine, atunci, vi-l arăt astă seară la mine.

[Doamna e pierdută, nu știe cum să răspundă. Chelnerița aduce băuturile.]

MONOLOGUL COLONELULUI


Eu sunt Rodriguez. Cei de jos mă fugăresc ca niște câini. Urlă și spun că viitorul lor e legat de libertatea sau nelibertatea mea. Vor să mă prindă și să mă condamne pentru „crimele„ făcute. Dar cine n-a făcut crime, pentru Dumnezeu. Chiar și El a facut o crimă când născocea rasa umană. Eu vreu să trăiesc, neapărat. Ei urlă și spun că criminalii trebuie să stea în spatele gratiilor, căci așa vor morții, victimele noastre. Dar cum pot ști cei vii ce vor morții? Pe asta chiar că n-o înțeleg. Îmi place viața, îmi place să gust din bunătățile ei, inclusiv femeile. Iubesc femeile, mereu le-am iubit. Chiar și când am fost acolo jos. Mereu. Femeile și rachiul. Ah, ce dor mi-e de un rachiu bun.

BĂTRÂNA DOAMNĂ ȘI FETELE


[Salonul Bătrânei Doamne.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Fetelor, ceva minunat mi s-a întâmplat ieri. Vreți să știți ce?

GENY
Murim de curiozitate.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Atunci: ieri, la cafeneaua de lângă mare, am întâlnit un bărbat fantastic. Foarte fermecător. Periculos, dar fermecător.

MARGARITA
Uau!

EMILY
Ieri, ați zis?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Ieri după masă, înainte de apusul soarelui. O după masă din acelea... cu cer roșiatic, cu briză... frumos peisaj pentru a întâlni pe cineva.

MARGARITA
Și ce s-a mai întâmplat, spune-ne tot!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Oh, Doamne, tot. Cred că legătura noastră va fi trainică.

GENY
Dar cum se numea?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Rodriguez.

EMILY
M-am gândit eu.

MARGARITA
Dă-o naibii, e poveste veche.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Cum adică „poveste veche„?

GENY
Pe Rodriguez l-ai întâlnit acum 20 sau 30 de ani.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Nu e adevărat. L-am întâlnit ieri, după masă, înainte să apună soarele. Știți cerul roșiatic, briza...?

GENY
Da, da. Ați vorbit mult, apoi l-ai dus acasă. Pe la miezul nopții ați făcut și treaba aia.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
De unde știi tu toate astea? Cum se poate?

GENY
Tu ni le-ai povestit. De zeci de ori.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Chiar?

GENY
Da.

MARGARITA
Știm o grămadă de lucruri despre această întâlnire a ta cu acest Rodriguez.

EMILY
Aproape totul!

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Ciudat. Dar povestiți-mi atunci ce s-a mai întâmplat, care-i finalul?

GENY
Eh, finalul nu ni l-ai povestit niciodată.

MARGARITA
L-ai uitat, sau poate n-ai vrut să ni-l spui.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Sau poate nici n-are vreun final.

GENY
Sau poate finalul este legat de povestea aceea a ta, pe care niciodată nu reușești să ne-o spui?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Care poveste?

MARGARITA
Era vremea dragostei

EMILY
Niciodată nu mă gândisem.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Asta n-are legătură cu Rodriguez.

GENY
Bine, bine. Am presupus doar.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
La urma urmei, nu contează.

MARGARITA
Ce anume?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Nu contează dacă l-am întâlnit pe Rodriguez ieri sau cu 20 ori 30 de ani în urmă. Important este că azi mă simt plină de viață, de vitalitate. Sper să ne vină și vreo clientă drăguță, nu vreuna din femeile alea plicticoase, care știu să-ți strice ziua cu pălăvrăgeli săcâietoare.

[Sună clopoțelul prânzului.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Vremea prânzului. Veniți să mergem să mâncăm.

[Celelalte ies. Emily rămâne singură. Se apropie de o oglindă și-și dezvelește sânii. Îi observă cu atenție. Apoi împinge oglinda într-o parte, mânioasă, și iese.]

(va urma)

No comments: