Alisa Velaj: "și păsările uitării / dhe zogjtë e harresës"

Poetă, doctor în filologie și profesoară de literatură, născută la Vlora în anul 1982, autoare a volumelor poetice Temeliile vântului (Themelet e eres), Pe marginea flăcării (Përanash flakës), Către aer (Drejtajrit) și Evanghelie de lumină (Ungjill drite). Poezii ale Alisei Velaj au apărut în numeroase reviste prestigioase de literatură, în engleză și în alte limbi de largă circulație.

Aleph

E târziu, prea târziu
Să te îneci în verdele acestei păduri
Și păsările uitării de mult s-au dus.
Ciripiturile rămas-au atârnate de crengi…

E târziu, prea târziu
Să-ți serbezi reîmprospătările sub umbra bradului.
Ramurile aparțin deja doar pădurii
Întrebările – sinelui și ciripiturilor.

E târziu
Mai mult decât târziu
Monologul ierbii te anunțase!



Rămurică de palmier
(Degëz palme)
Unchiului Pellazg

A mai rămas o rămurică de palmier pe podea
Din toate florile ce acoperiseră trupul tău obosit
Verdeața nu putea fi purtată toată pe umeri.
Ceva trebuia lăsat suspendat în cerul trist
al acestei zile de septembrie.
Ceva între mireasma florilor și nostalgia albastrului.
Trebuia uitată-ntr-un colț de cameră această rămurică de palmier
Ruptă fără vrerea-i de Pomul Vieții
Ca pentru a-mi arăta mie
Ce te-am iubit mai mult decât cuvintele
Că iubirile limpezi ca tine
Își au foarte fragede rădăcinile pământești...


Într-o astfel de toamnă

(Në një vjeshtë të tillë)


Băț aruncat plin de nerv prin noapte
Își opri elanul chiar pe fruntea renului
Când sosi apusul
Înăcrimară și pereții
Într-o astfel de toamnă
Ca toate toamnele...


Simplu

(Thjesht)


Eu pur și simplu te-am iubit
Ca briza teii
Ca malul valurile te-am iubit
Așa simplu
Fără a ști de ce-ul.

M-ai iubit și tu
Până-n măduvă m-ai iubit
Și-apoi te-ai întrebat
De ce briza își capătă un sens printre tei
Și valurile n-ar mai fi fost valuri
Fără maluri.

Tocmai acolo s-a-ncurcat totul
Tu ai rămas un iernatic vânt nebun în ceruri triste
Eu nu m-am mai despărțit nici de valuri nici de tei
Și-am căutat de ce-ul
Doar când striga cucuveaua…


Recviem pentru lumina lăsată ostatică

(Rekuiem për dritën e lënë peng)

(ora șapte fără Unu)

Setea chiar și țărmurile va secătui de tot!

Amețit pescărușul
Își închipuie ultima clipă
Când patriile îi vor rămâne doar memorie.

Răzbunări mai purpurii decât asfințiturile
Îl fac să tacă, să se roage și iar să tacă.

Amin!

Prezentare și traducere: A.-Ch. Kuciuk ©