“Revelația” lui Kujtim M. Shala în limba română

Kujtim M. Shala (Kuitím M. Șála, n. 1974) este poet şi cercetător al literaturii, profesor al esteticii, al retoricii şi al formelor literare la Universitatea din Priştina. Este cel mai prolific autor al generaţiei tinerilor savanți albanezi, cu o prezență editorială dominantă de mai bine de un deceniu. A publicat peste treizeci de opere literare şi științifice. În poezie se distinge prin sensibilitate şi prin formele căutate cu devotament, urmând exemplul poeziei moderne, iar cercetările sale sunt sistematice şi se întind de la autori şi opere, până la fenomenele literaturii albaneze, respectiv estetice-literare universale. Este laureatul a numeroase premii literare, inclusiv Premiul Naţional “Azem Shkreli” pentru cea mai bună carte în toate genurile. 

Kujtim M. Shala: R e v e l a ț i a, Poezii

Traducere din limba albaneză: Kopi Kyçyku
Editura Librarium Haemus, Colecția @firmo
ISBN: 978-606-8093-94-9
Coperta: KÜdesign
Tipărit la București, 2016

Fragment-e

REGINĂ (Mbretneshë)


Regină
Niciodată atinsă de mâinile negricioase
Pleoapele lăsate grav
State şi puteri – părul tău
Iar sânul ascuţit
Cad
Acolo unde începi să iubeşti
Se termină apele calme
Creşte focul
Acolo unde începe supărarea ta
Se răstoarnă cerul alb
Globul mormânt devine
Cu beznă sus şi sub pământ amestecat

Regină
De câte ori cred că mă priveşti
Toate vulcanele sunt ale mele
Şi tu Regină-mi ești

Mai iarnă decât iarna
În mine
Sub stăpânirea ta
Se nasc şi cad în pământ
Oamenii gliei mele
Iar toate drumurile se sfârşesc la piciorul tău
Cu puţin cer căzut

Regină
Pentru un mormânt cu puţin cer amestecat
Trăiesc
Acolo unde calcă piciorul tău
Şi ochiul tău ţinteşte
Toate celelalte sunt praf
Şi diferite nu devin niciodată
Cu umbra ta de le măsori



CASA (Sh’pia)


Tata a construit o casă nouă
ca să nu moară de dor
Pe cea veche a lăsat-o-n ruină
Ca să aibă dorul pentru el însuşi

Mama e uimită de el

Bunica mai are un dor în plus

Eu sunt mic
Pentru dorul lui Tata şi al Bunicii
Iau puţină uimire de la Mamă


1. BUNICUL (Gjyshi)


El şi-a încheiat toate poveştile

Casa pe care a construit-o nu mai este

Pomul cel drag lasă umbră
în alt loc

Anotimpurile s-au încurcat
în curtea Bunicului
Eu intru printr-o altă uşă

Bunicul
cu Tata nu se mai întâlneşte
Tata
nu cunoaşte uşa cealaltă

Bunica şi-a ales amintirile
uită că Bunicul este acolo

Mama altfel îmi vorbeşte despre semnele vechi

Atunci hotărâsc să iau toporul
şi să urc în munte
dar Bunicul nu-i acolo
Eu am uitat pactul cu dorul

Mama altfel îmi vorbeşte despre semnele vechi
Mă aşez în mijlocul curţii

Bunicul a închis cealaltă uşă.


2. BUNICA (Gjyshja)


Bunica îşi păstrează respirația
ploaia foarte învechită
simte mirosul ierbii de mult cosite
îşi amintește de ramurile copacilor
din grădină
pomii nu mai sunt
Ea
nu vrea să vorbească
despre ramurile străine