Prozatoare, poetă, jurnalistă de cultură și editoare, Nina Ceranu (pseudonimul Ninei
Chelariu) a scris, publicat și îngrijit peste 30 de volume, fiind răsplătită
de-a lungul activității sale literare și culturale cu numeroase premii și
distincții (printre care, Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Timișoara
pentru romanele Singurătate în doi, 1993; Americanul, 2001 și Viaţa între zero şi unu, 2015).
Domnul
Slătineanu pleacă. El, ca bărbat, n-avea ce căuta acolo când muierile
scormonitoare, mai rău decât jivinele, vor răscoli patul fetei-fecioare, se vor
folosi de păcatul ei ca s-o răstignească şi să-şi verse focul tuturor
trădărilor strânse şi pitite prin cotloane de suflet. Şi în viaţa lor au intrat
fete-fecioare care le-au îndepărtat de soţi. Sau ele au fost fetele-fecioare…
El, domnul Slătineanu, n-are nicio putere să întoarcă rânduiala lumii acesteia,
neschimbată de la începutul zidirii ei de către Dumnezeu. Are o revelaţie:
poate ar fi trebuit mai de mult să se mute în oraş. Dar, oricum e timpul… Satul
acesta, reclădit pe ruinele celui ars, n-o să aibă liniştire niciodată, căci nu
e bine să înalţi din nou pe temelii părăsite, bântuite de păcatele
înaintaşilor. Nu vrusese şi pace să fie unul dintre amploiaţii care se luaseră
pe urma mutării dregătoriilor în alea 7-8 case, şi care, dimineaţa, porneau cu
căruţele spre oraş şi seara se-ntorceau să doarmă în paturile lor, lângă
muierile lor.
Avea lupta lui, de menţinere a şcolii. O cauză iremediabil pierdută, dar se încăpăţâna să spere. Şi, pe urmă, dacă îi era de-o scărmăneală bună de la autorităţi, prefera s-o capete pornind cu grupul de studenţi care veneau acasă de sărbători şi-n vacanţe, mai ales cei din Bucureşti, şi ridicau glas împotriva maniei românilor de a imita în toate, cerând să se înceapă a duce în ţară o viaţă originală. Tot dintre ei înfiinţaseră la Iaşi un club de lectură sub denumirea de „Unirea”, care avea scopul de a răspândi cultură şi lumină şi de a ridica moralul oamenilor prin susţinerea de conferinţe. La îndemnul lor, făcuse şi el câteva apeluri pentru ca scriitorii pe care-i ştia să-şi trimită operele lor spre bibliotecile care erau pe punctul de a se înfiinţa aproape peste tot.