Péter Rácz: Gjithmonë (Întotdeauna)

 (l. 1948, HU)

Gjithmonë duhet ta nisësh nga e para

Sikur të ishte hera e parë.

Por as të nisesh s’ia del dot

Për sa kohë s’harron gjithçka:

Fletët e tua të shkruara e të pashkruarat dhe stilografin

Ato që shkrove dje rregullat e drejtshkrimit

Gabimet e shtypit a-b-cë-në dë-e-fë-në

Dhe nënën dhe fëmijët

Fëmininë jetën mbarë metodat e tua

Këngët vrullin paragrafin e kaluar

Lutjen vullnetin bukurinë

Të djeshmen drekën seksin

Dhuntitë e tua këmbën që të dhemb

Jetët e të tjerëve shndërrimet

Çastin besimin dhe dëshpërimin

Varfërinë dhe pasurinë gëzimin e kthesës

Gjithë ç’do gjithë ç’ke qenë

E ç’mund të jesh hapësirën kozmike

Plehërat gumëzhimën dhe qetësinë

Shkretinë tënde shijet erërat

Ajrin ç’është e ftohtë larg

Lehtë apo fort vështirë me një fjalë gjithçka –

Atëhere do të mund të shkruash ngadalëz fjalën e parë

Pas një çasti fjalën e dytë

E ashtu me radhë gjithë të tjerat.

 

Traducere din maghiară de George Volceanov

În albaneză de A.-Ch. Kuciuk

 

Ottó Tolnai: II.

(1940-2025, HU)

 

II.

 

ndiqja pjesën e një klasiku ende gjallë

rrije ulur djathtas meje

ma zgjate krahune majtë dhe ta kapa

krahun e zhveshur

ndërkaq me shpinën e shuplakës të preka gjirin

nuk u tërhoqe as erdhe më pranë

ndoshta as që mora frymë

gjatë katër akteve të rënda

mbështjell ndonjëherë gjirin me dorë

si të ish topthi i parapëlqyer me rrathë i fëminisë

dhe e shqyrton gjatë e s’mban mend

kur u shembe mbi degët e trëndafilit të egër

kur pikoi mbi të plumbi

i ajrit vezullues.

 

Traducere din maghiară de George Volceanov

În albaneză de A.-Ch. Kuciuk 

Bogdán László: Borges-i në Kretë (Borges în Creta)

 

(1948-2020, HU)

E bënë, më në fund, doctor honoris causa në Kretë,

në lugun shkëlqimtar të labirintit.

Ariadna ishte edhe ajo e pranishme. E ndjeu këtë,

si edhe faktin që s’mund të rrinte zgjuar për shumë kohë.

Do t’i kish pëlqyer t’ia shihte sytë.

Diku majtas tashmë trokonte përbindëshi.

Ç’ngjyrë të ishin, vallë, sytë e saj? Të kaltër si porcelani?

Mori djathtas. Binin plisa

në gropën e mitit tonë. Filli

u këput. S’mund ta udhëhiqte asgjë.

Mjegulla zbehej. Po errej.

Kush do të mbërrinte i pari tek ai? Mister!

Fati me kokë demi apo vajza?

Recitoi një poezi të lashtë islandeze.

 

Traducere din maghiară de George Volceanov

În albaneză de A.-Ch. Kuciuk

Péter Demény: Ylberi (Curcubeu)

 

(l. 1972)

 

S’më duhen e pamundura dhe e mundshmja

s’më duhen dashuria dhe këputja,

jo – miqësia dhe vrazhdësia,

gëzimi e trishtimi,

dielli përvëlues dhe shiu –

 

por, më fort, ylberi

se si, pas ndonjë rrebeshi absurd,

të beftë, batërdisës, lindet mbi ne,

një kufi i dukshëm e aq, që nuk ndan asgjë,

thjesht fanitet, i hijshëm e marrok,

thjesht është atje, se s’mund të jetë ndryshe, as tjetërkund.

 

Traducere din maghiară de George Volceanov

În albaneză de A.-Ch. Kuciuk

Despre un har dobândit... - Convorbire cu George Volceanov

(...)

George Volceanov: În studenție m-am pregătit intens pentru o carieră de critic literar. Partidul unic m-a vrut profesor de școală generală într-un oraș situat la 135 de kilometri de București. Iar revistele literare mi-au trântit ușa în nas când am încercat să public vreo cronică de carte. Traducerea literară a fost, la început, soluția de avarie prin care am reușit să mențin legătura cu lumea literară, să-mi valorific cunoștințele, solide, zic eu, acumulate în anii de studiu. Ștefan Stoenescu m-a girat ca traducător de maghiară – am debutat la Editura Kriterion, condusă de un mare om de cultură, pe nume Domokos Géza. Mă pot lăuda că primul redactor de carte cu care am colaborat a fost Gabriel Gafița, un foarte bun prozator și traducător, care avea să ajungă secretar de stat la Externe. Pe partea de traduceri din engleză, Leon Levițchi a fost cel care m-a încurajat să traduc poezie și teatru în versuri. 

Revista Haemus: Traducerea este un dar, un talent, o meserie? Cât din fiecare, cât fără una sau niciuna? 

George Volceanov: E o combinație de artă și meșteșug. Și un har nu înnăscut, ci dobândit. Dacă n-ai citit mult până la vârsta când debutezi ca traducător și nu te-ai familiarizat cu stiluri, registre stilistice variate, n-ai dobândit un vocabular bogat, vei fi un traducător slab. Pentru unii devine o meserie – un drog, un modus vivendi. Am toată admirația pentru acești oameni care traduc nu pentru bani – se știe, ca traducător, n-ai șanse să faci bani –, ci din plăcere. 

Revista Haemus: Ce afirmă experiența ta: există texte / autori intraductibili? 

George Volceanov: Există texte intraductibile sau aflate la limita intraductibilului. Categoric intraductibil este Finnegans Wake al lui Joyce. Imposibil de tradus – poeziile din ciclul Valedictions ale lui John Donne, din cauza constrângerilor prozodice și a bogăției de metafore baroce. Pe Donne îl poți traduce fie sacrificând structura prozodică a originalului, fie ucigând concetto-urile care l-au făcut celebru. Eu unul nu m-am jenat să refuz traducerea unor texte pe care am considerat că nu le pot „rezolva” în mod satisfăcător. 

Revista Haemus: Poți să ne dai câteva exemple? 

George Volceanov: Este vorba de Omensetter’s Luck de William Gass și de romanele Naked Lunch și Junk de William S. Burroughs, care au apărut în traduceri semnate de Gabriela Sîrbu, Dan Croitoru și Sorin Gherguț. 

Revista Haemus: Se poate vorbi despre o inspirație a traducătorilor? 

George Volceanov: Există, desigur, momente de inspirație, mai ales în traducerea de poezie. Nu-mi vine să cred cât de rapid am tradus ermeticul poem Pasărea Phoenix și Turturelul sau Comedia erorilor de Shakespeare, texte de mare dificultate. Comedia avea un procent uriaș de cuplete rimate, dar nu doar pentametri, ci și versuri de 12-14-16 silabe cu cezură. Apoi, când textul este gata, îl citești cu detașare, îl privești „din afară” și te minunezi, „Doamne, cum de a putut să-mi iasă atât de bine?”

(...) Integral în Revista Haemus Nr. 66-70 și în Haemus Premium