„... scriitorul poate
nu-i decât un sfânt poticnit din drum. Un mistic care a ratat iluminarea. Un
profet care, mergând spre viziune, s-a încurcat în metafore, în imagini
poetice, a uitat de drum sau l-a pierdut și a rămas prins în insectarul minunat
numit istorie literară.” (Vasile Andru)
Revista Haemus: Doamna Silvia Andrucovici, la șapte ani de
la plecarea scriitorului Vasile Andru dintre noi, cel puțin noi ca revistă – mai
exact: comunitate culturală și artistică plurilingvă – cu care a colaborat din
primele numere, acum un sfert de veac, îl simțim cumva mai prezent și mai viu
ca niciodată. Nu doar talentul său rar, profunzimea și prospețimea gândirii, ci
și discreția cu care trăia, credem că ajută la menținerea acestei prezențe – care
ar fi o învățătură sau chiar metodă pentru mulți artiști… În afara simbolismul religios,
mistic, ezoteric, pentru dvs. a însemnat doar amintirea de Andru. Spuneți-ne,
vă rugăm, cum percepeți acest prag temporal?
Silvia Andrucovici: Da, șapte ani de absență. Mărturisesc că legat de acești șapte ani, de la un timp am un soi de temeri (posibil ca asta să vină oarecum natural, din perspectiva profesiei mele de medic). Temeri, senzații vagi, că într-o zi îl voi uita pe Andru al meu, că pot face călătorii fără el, că mă pot bucura fără el de ceva bun, cum ar fi o clătită sau un ceai verde. De exemplu, nu mai am bucurie să merg la târgurile de carte fără Andru. Asta încă îmi amintește destul de mult de el… Pentru că mă aflu într-un moment, în care îmi pun problema valorificării caietelor rămase în arhiva Andru, adesea mă reconectez la Andru prin acestea. Sunt multe caiete, jurnale de idei, jurnale de călătorie, jurnale sapiențiale în arhiva Andru, voi încerca să vă răspund la întrebări cu inserturi din aceste lecturi. Citesc într-un jurnal de călătorie din 1997, pe când se întorcea de la Athos, ce important este pentru căutătorul spiritual acel remember God, a-ți aminti de Dumnezeu. Scrie Andru: „Simplul fapt de a-ți aminti de Dumnezeu, duce la dispariția lumescului”. Când am citit asta, imediat am translatat acest remember God la situația mea, la dorul meu de Maestru: simplul fapt de a-ți aminti de Maestru, duce la dispariția temerilor că-l poți pierde pe Maestru. Cred că la asta mă provocați dvs. acum. Simt că nu este doar un simplu interviu, ci una din probele ucenicului! Încerc să mă situez la înălțimea provocării dvs. și a celui evocat, scriitorul si sapiențialul Vasile Andru.