În cartea sa „Epigrama în literatura română” prof. univ. dr. Elis Râpeanu
dă o definiţie – după mine – cuprinzătoare speciei: „Epigrama este o formă
(oarecum) fixă de poezie, în mod preponderent catren, aparţinând genului liric,
cu un conţinut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ţine de ascuţime şi
de arta ingeniozităţii, având o structură binară ce-i conferă simetrie şi o
opoziţie între argument şi contraargument, structură ce naşte o tensiune numită
„epigramatică” (mecanism epigramatic), descărcându-se printr-o
„scânteie”-surpriză ce poartă numele poantă”.
