Broașteșe erau supărate. Se învârteau în jurul mocirlei nemărginite și se spărgeau în bârfe. Nu se putea spune că discută, căci broaștele nu știu să discute, să-și exprime vreun gând sau să dezbată. De ce? Pentru că broaștele nu știu să asculte. Nu că ar avea vreun defect la urechi, dar când discută, discută toate în același timp și cine mai poate asculta?! Dacă nu credeți ce vă spun, mergeți acum la mocirla nemărginită. Vă veți convinge că broaștele zi și noapte se sparg în bârfe.
Spuneau că sunt tare supărate, că au drept rege un vierme gras și prost care tot timpul doarme. Noaptea, dacă cineva îi ducea de mâncare, mânca; dacă nu, nu se supăra. Vierme gras fiind, trăia și din grăsimile acumulate în timp. El dormea și mânca, sau nu mânca și nu se interesa deloc de treburile statului. Hoții, nesimțiții, înșelătorii, criminalii, cu toții nemiloși, aveau mână liberă, nu-i oprea nimic. Broaștele tinere erau violate, negustorii erau jefuiți, bețivii făceau scandaluri, șoferi fără permis făceau accidente în lanț. Pur și simplu, nu se putea trăi în regatul mocirlei nemărginite, condus de vierme gras, adromit și mâncăcios.