Recitind volumul Piramida Singurătății de Victor Teleucă, cu ocazia reeditării la București în 2014, am sesizat o coincidență surprinzătoare, neobișnuită în textul poemului Clipa de vârf, scris în 1970, publicat de autor în volumul Îmblânzirea focului (1971). Coincidența era uluitoare. Coincideau cu cele descrise în poem nu numai luna și acea noapte răsturnată-n august, dar și împrejurările în care a decedat poetul. Faptul producându-se la 12 august 2002, peste 32 de ani din momentul scrierii poeziei. Cu o ocazie, mi-am împărtășit mirarea psihologului, dr. Gholamali Mohammadifard. După ce i-am făcut cunoscută viața și opera lui Victor Teleucă, dumnealui m-a îndrumat să-i studiez creația cu mai multă atenție, precizând că aș putea descoperi și alte coincidențe. Într-adevăr, în urma unui studiu al mai multor poeme, am observat niște coincidențe ciudate, care atestă o anticipare, în scrierile sale, a desfășurării ulterioare a unor evenimente peste 30-40 de ani.
Pentru acest studiu
am selectat patru poeme legate între ele printr-un nexus cauzal(legătură,
înlănțuire între lucruri, fenomene), [Mihai Cimpoi]: Clipa de
vârf, 1970, Mitropolitul Dosoftei, 1973, O altă limbă
mai frumoasă nu-i, 1959, Răsărit de Luceafăr, 1988.