Stau culcat, singur în dormitor şi-mi aduc aminte. Îmi ţin ochii închişi, deoarece dacă-i deschid mi-e teamă: avalanşa amintirilor, înghiţită de adâncimile trecutului, poate dispărea îndată.
Ţin minte când am început pentru prima oară serviciul la cimitirul oraşului, pe un deal. Aveam paisprezece ani. Fiindcă treceam printr-o perioadă financiară dificilă, în familia mea s-a hotărât ca eu să lucrez pe timpul vacanţelor de vară. Deja mulţi alţii făceau la fel, iar eu aveam nevoie să încep să pricep cam ce este viaţa, cu bunele şi relele ei.