prin ziare
din ecranele televizoarelor
unii – cu o ascunsă durere omenească
cei mai mulți – cu vanitatea oratorilor.
Iar ei plecau triști
în noaptea cu o durere de plumb
fulgere rare le luminau drumul
către ei înșiși.
Ca un demon îngrozitor îi persecuta viață-moartea.
Noi continuam să înjurăm. Târziu ne-am dat seama
că venise vremea
Disidenței față de noi înșine.