Iulia Enkelana: Poveste din ceară (scurt-metraj)

PERSONAJELE

LINA

O fată de treisprezece ani, slabă, de înălţime medie, cu părul lung, negru şi ochi de culoare închisă. Haine simple: pantaloni negri, cămaşă de blugi. Privire tristă şi îngândurată. Pasionată de desen.

SCULPTORUL ÎN CEARĂ

Tatăl Linei. Aproximativ patruzeci şi cinci de ani. Are părul dens, şaten închis şi ciufuluit, este ştirb şi poartă ochelari mari, rotunzi, cu sticlă groasă, care îi fac ochii să pară foarte mai mari. Îmbrăcat în salopete şi haine lejere. Înfăţişare comică.

CROITOREASA

Mama Linei. Aproximativ patruzeci de ani. Înaltă, zveltă, cu ochi verzi şi păr blond-cenuşiu. Poartă haine în culori deschise. Are chipul blând şi cald.

GAȘCA GĂLĂGIOASĂ

Tineri populari în comunitate, îmbrăcaţi după ultima modă, evident foarte preocupaţi de aspectul lor. Râd tot timpul şi fac gălăgie. Temele lor de discuţii sunt, în general, bârfele. Au o părere deosebit de bună despre ei înşişi.

CELE DOUĂ FETE DIN GRUP

O fată – înaltă, cu părul lung şi blond şi ochi albaştri. Nu foarte slabă. Machiaj roz şi cu prea mult rimel. Tricou roz pe care scrie „Luv is luv no matter wutt” şi pantaloni albi.

Cealaltă fată – foarte slabă, cu breton şi păr lung şi drept, tuns în scări. Ochi verzi. Machiaj negru strident şi buze vişinii. Cămaşă în carouri şi blugi strâmţi. Căciulă gri pe care scrie „Fuck society”.

Scris cu alb pe fond negru:

Lina era o fată cu multă imaginaţie, dar fără prieteni.

Scena I

Exterior. O stradă gri şi pustie, acoperită de câteva frunze.

Sunetul clopoţelului de ieşire.

Pe stradă, un grup mare de umbre, mişcându-se şi râzând foarte zgomotos. Umbrele trec, ieşind din cadru, iar strada rămâne din nou pustie.

Peste câteva clipe, o altă umbră, singură, trecând încet şi ieşind din cadru.

Scena II

Interior. O cafenea cu canapele roşii, mari şi comode. Pereţi crem, pe care sunt agăţate tablouri vintage cu maşini, băuturi, etc.

O masă mare, plină de băuturi colorate, telefoane moderne, un aparat foto gri, mic, digital, o îngheţată cu vreo şapte cupe colorate, în care sunt înfipte vreo zece linguriţe. La acea masă stă un grup mare de aproximativ zece tineri, format din fete foarte aranjate şi machiate, îmbrăcate modern şi sofisticat şi băieţi cu părul des şi haine colorate. Toţi glumesc şi râd gălăgios, se simt bine, din când în când beau o gură de suc, cu paiul.

O fată din grup ia aparatul în mână şi se ridică în picioare, stând în faţa mesei. Deschide aparatul şi începe să le facă poze celorlalţi, care pozează în tot felul de ipostaze: fericite, triste, mirate, scârbite, etc.

Pozele sunt arătate.

Un băiat din grup se ridică şi ia aparatul, iar fata se aşează la loc, pentru a poza cu ceilalţi. Mâinile băiatului apăsând pe butonul care face poze, al aparatului, şi blitz-ul.

Dreapta. La masa alăturată, Lina stă singură. Pe masă are un ceai, un bloc de desen, două creioane ascuţite şi o gumă de şters. Îi priveşte, tristă, oftează, apoi îşi mută privirea şi ia o gură de ceai. Lasă cana cu ceai la o parte şi cu o mână deschide blocul de desen, şi ia în mână unul dintre creioane.

Scena III

Interior. O cameră spaţioasă şi slab luminată; un atelier de sculptură în ceară.

În faţă, un birou din lemn, pe el – instrumente de cioplit şi modelat, aşezate pe un ziar vechi. O lampă de birou, care luminează toată camera. Pe pereţi – câteva fotografii cu oameni celebri sau nu, şi desene, lipite cu scotch la colţuri. În colţuri, statui începute şi neterminate, bucăţi de corp, din ceară: capete, mâini, trunchiuri, etc.

La birou, aşezat pe un scaun cu trei picioare, filmat din spate, un om într-o salopetă de blugi, decolorată. Pe cap are o şapcă verde, întoarsă.

Uşa se deschide, formând o „umbră de lumină”. Lina intră şi se apropie, încetişor, de birou. Pentru a-i atrage atenţia omului, îl atinge pe spate cu degetul arătător. Acesta se sperie, trasare şi se întoarce brusc. Ține gura deschisă, de uimire. Este ştirb. Poartă ochelari rotunzi, din sticlă groasă, care îi măresc ochii. Mai întâi are o expresie uimită, apoi o vede pe Lina, exclamă un „Oh!” silenţios, apoi zâmbeşte cald.

Lina îşi trage un scaun de lemn (tot cu trei picioare) dintr-un colţ întunecat al camerei. Între timp, mâinile omului fac curăţenie pe masă, aruncând la o parte, pe jos, cele la care lucra: laba unui picior, până la gleznă, cu câteva unghii date cu ojă roz, un cap de femeie cu două gropi în locul ochilor, intrumentele de sculptat şi poza celei căreia îi făcea o statuie.

Lina trage scaunul (care scârţâie) la birou, apoi se aşează. Îi dă omului blocul de desen.

Mâinile omului pun pe masă blocul de desen şi îl deschid. Pe prima pagină scrie frumos şi colorat: „Prietenii Linei”. Omul o priveşte pe Lina, apoi mâinile lui dau pagina.

Chipul Linei, mişcându-şi buzele.

LINA: Ea este Stefana. E prietena mea cea mai bună.

Elementele din pagină sunt arătate pe rând. Sus, în stânga, scrie cu litere de tipar „STEFANA”, iar în dreapta este desenat din cap până în picioare un personaj, care o reprezintă.

LINA: Îi place cinematografia şi iubeşte filmele clasice.

Omul aprobă, dând din cap.

LINA: În viitor, visează să devină regizor. Eu cred că va deveni.

Sub nume este descrierea ei, cu tot ce îi place şi tot ce nu îi place.

Mâinile dau din nou pagina, făcând cunoştinţă cu Anton, apoi cu Sonia, cu Andrei şi, în final, cu Chris. Ajungând la ultima pagină, mâinile închid blocul de desen. Mai răsfoiesc o dată, parcă în căutarea altor prieteni...

Lina şi omul stând la birou, filmaţi de la spate. Lina se întoarce spre el şi îl priveşte, ca şi cum l-ar ruga ceva. Acesta se întoarce spre ea, iar, după câteva secunde de gândire, clatină din cap, afirmând.

Scena IV

Interior. Atelierul.

În semi-umbră, trei statui din ceară, de mărimea cuiva de treisprezece ani, gata finisate, aşezate pe o canapea veche, astfel încât să nu poată fi deosebite una de cealaltă.

Mâna Linei cu o pensulă subţire în mână, plictând în roz, cu mare grijă, buzele uneia dintre prietene.

Blocul de desen deschis la Chris. Mâinile sculptorului modelând faţa acestuia, conform desenului şi descrierii.

În colţ al atelierului, un alt birou din lemn, la care stă o doamnă ce coase o cămaşă la o maşină de cusut. Lângă ea, pe un scaun, o statuie de băiat, doar în pantaloni. Mâinile ei, cosând, apoi luând cămaşa. Doamna se ridică şi se apropie de băiatul din ceară, începând să-l îmbrace.

Mâinile sculptorului aşezând un ochi de sticlă în locul liber, ca o groapă, de pe faţa unei statui. Mâinile Linei cu o pensulă subţire în mână, retuşând ultimele detalii. Mâinile femeii care cosea, aranjând eşarfa unei fete.

Cei trei: sculptorul, Lina şi femeia, păşind uşor în spate, pentru a privi mai clar prietenii de ceară. Aceştia se arată mulţumiţi şi zâmbesc. Lina se uită mai întâi la femeie, apoi la sculptor, se întoarce spre ei şi îi îmbrăţişează, foarte fericită.

Scena V

Interior. O mansardă mare, din lemn.

Lina pune într-un colţ nişte cutii şi aranjează perdelele de la un geam.

Imagine de ansamblu a celor cinci prieteni din ceară, aşezaţi pe o canapea mare, stil colţar. Sunt filmaţi pe rând, arătându-li-se detaliile.

Stefana are părul des, blond şi ondulat şi poartă o rochie simplă, neagră, cu guler alb. Într-o mână, are o cameră video, iar în alta, mai multe foi pe care pare a fi scris un scenariu.

Anton are părul negru, este îmbrăcat în tricouri închise la culoare, în stil rock, şi ţine o chitară electrică la gât.

Sonia poartă ochelari, are părul prins în coadă şi citeşte o carte. Lângă ea, pe canapea, stau vreo cinci romane groase, aşezate unul peste altul.

Andrei, cu părul des, îmbrăcat în haine sport, ţine cu o mână o minge de fotbal, iar în cealaltă, un pahar cu suc.

Chris are o bască de pictor pe cap, un tricou în dungi orizontale albe şi negre, iar în mâini: un bloc de desen, pe care sunt începute portretele celorlalţi, inclusiv al Linei. Lângă el: o cană cu apă, culori şi pensule.

Chipul Linei, zâmbind larg, cu adevărat fericită.

Scena VI

Interior. Mansarda.

Imagini din viaţa Linei şi a prietenilor ei de ceară.

Lina, râzând din tot sufletul, cu Stefana, care nu se mişcă...

Lina contrazicându-se cu Andrei.

Lina uitându-se pe o carte, împreună cu Sonia.

Lina ascultând cântecul la chitară al lui Anton.

Lina întinzându-i o pensulă lui Chris, care aproape terminase portretele începute.

Lina potriveşte un aparat foto pe un trepied. Mâinile ei, apăsând pe butoane, fixând stabilizatorul.

LINA: Nu vă mişcaţi!

Lina apasă pe un buton, iar o lumină a aparatului începe să clipească. Aceasta se grăbeşte să se aşeze pe canapea. Îi îmbrăţişează pe Stefana şi Chris şi zâmbeşte larg.

Aparatul foto şi blitz-ul.

Scena VII

Interior. O cameră modernă, cu multe postere cu cântăreţi celebrii pe pereţi şi un pat mare în mijloc, plin cu reviste de modă.

Două fete din grupul de prieteni de la cafenea. Una dintre ele stă întinsă pe spate, în pat, răsfoind, plictisită, o revisă, iar cealaltă, la birou, privind un ecran.

Chipul luminat al fetei care priveşte ecranul, brusc foarte surprins. Aceasta îşi pune mâna la gură, de uimire, şi, cu cealaltă, arată spre ecran.

FATA: Uite!

Cealaltă fată se ridică din pat şi priveşte ecranul, fără nicio expresie, ca şi cum n-ar fi clar.

CEALALTĂ FATĂ: Nu cred!

Pe ecran, un slideshow cu mai multe poze cu Lina şi cu noii ei prieteni, fotografiaţi din diferite unghiuri, în diferite ipostaze, toţi împreună, sau pe rând.

Chipurile uimite ale celor două fete.

Scena VIII

Exterior. În faţa casei.

Nişte mâini aşează două geamantane în portbagajul unei maşini, apoi închid portbagajul.

Sculptorul şi croitoreasa sunt gata de o călătorie şi se uită împrejur, în căutarea Linei.

Scena IX

Interior. Mansardă.

Lina are în spate un ghiozdan. Îşi ia rămas bun de la prietenii ei. Îi îmbrăţişează pe toţi, pe rând, apoi merge spre uşă, dar se întoarce cu faţa către ei.

LINA: Staţi liniştiţi, vă veţi descurca fără mine. Voi fi plecată doar câteva zile. Dacă vă e foame, am lăsat nişte conserve în cămară. Îmi va fi dor de voi!

Ochii Linei, privind tristă ochii lor de sticlă. Lina merge spre prieteni şi îi mai îmbrăţişează o dată, apoi fuge spre uşă, le face cu mâna, şi îşi sărută palma, trimiţându-le un sărut. Iese şi închide uşa.

Unul dintre chipurile nemişcate din ceară, cu ochi de sticlă sclipind în lumină.

Scena X

Exterior. Plajă.

Mâinile Linei, ale sculptorului, şi ale croitoresei, modelând un castel de nisip, adăugând scoici şi pietre.

Scena XI

Exterior. Amurg. Valurile mării negre, de sus.

Camera coboară. Lina, stând pe mal. Lângă ea, cele două creioane ascuţite şi guma, aşezate pe un bloc de desen.

Scena XII

Exterior. Stradă luminată.

Umbrele întunecate ale celor trei, îmbrăcaţi lejer, întorcându-se din oraş la hotel. Cei trei se îmbrăţişează.

Scena XIII

Exterior.

O maşină mică, roşie parchează în faţa unei case mari, cu două etaje.

Mâna Linei, deschizând uşa din spate. Umbra ei ieşind în grabă şi alergând spre uşa de la intrarea în casă.

Scena XIV

Interior.

Scări ce se termină cu uşa albă a mansardei. Sunetul unor paşi grăbiţi, alergând şi făcând scările să scârţâie.

Sunetul respiraţiei grăbite a Linei. Mâna ei deschide uşa mansardei. Un ochi de sticlă iese dinăuntru şi se rostogoleşte pe scări. Umbra ei intrând în cameră.

Soare puternic, ce îngreunează privirea. Lina strânge din ochi şi îşi pune mâna la frunte, pentru a vedea mai bine. Soarele intră în nori.

Cei cinci prieteni din ceară topiţi şi lipiţi de mobilă. Total distruşi.

Chipul îndurerat al Linei. Ochii în lacrimi, închizându-se de durere şi o lacrimă rostogolindu-i-se pe obraz. Imaginea se schimbă, iar ochii ei închişi se transformă într-un raft cu ochii din sticlă ai prietenilor.

Scena XV

Interior. Mansardă.

Mâinile cu mănuşi de plastic ale sculptorului adunând într-o găleată gri ceara din care erau făcuţi cei pe care îi sculptase.

Scena XVI

Lumânări aprinse, în curtea unei biserici, luminând întunericul. Lumânările sunt groase, un pic strâmbe şi par a fi modelate manual. Nu este arătat dacă sunt aprinse la vii sau la morţi.

All Rights reserved