ANDI KOSTA: 1 Vers pentru sine-mi (Një varg për veten)


-->

-->
Poet şi traducător născut la Pogradec în anul 1975, absolvent al Universităţii “Aleksandër Xhuvani” din Elbasan, Albania, secţia engleză, Andi Kosta scrie în limbile albaneză şi engleză şi a publicat volumele “Unde mi te-ai topit ca un fulg” (Pogradec, 2000) şi “Între umbră-lumină” (Pogradec, 2005). Poemele ce urmează fac parte din cel de-al treilea volum al autorului.
lacrimi (lotë)

totul pentru câteva lacrimi
totul pentru câteva lacrimi sărate
totul pentru câteva lacrimi sărate nevinovat vărsate
totul pentru câteva lacrimi sărate nevinovat vărsate-ntr-o noapte de toamnă
totul pentru câteva lacrimi sărate nevinovat vărsate-ntr-o noapte de toamnă-n parc
totul pentru câteva lacrimi sărate nevinovat vărsate-ntr-o noapte de toamnă-n parc
totul pentru câteva lacrimi sărate nevinovat vărsate-ntr-o noapte de toamnă
totul pentru câteva lacrimi sărate nevinovat vărsate
totul pentru câteva lacrimi sărate
totul pentru câteva lacrimi
ameţeală (marramendje)

... robe împinse pe asfalt
capricii de dame undeva-n centrul trotuarului
robe de data asta pline cu rămăşiţe
un umăr de carne sângerează spânzurată de-un cârlig
robe vlăguite dincolo de ritual
stare de leşin între umbă-lumină
ameţite robele se rostogolesc în pivniţă...
scuză (ndjesë)

... pârâul scuzelor secat
pe fund aşezat noroiul scuzei...
elogiu (elozh)

... la fix
şi un sfert
şi jumăatete
fără un sfert
fix...
simţiri (ndjesi)

... şina dreaptă-ntinsă pe orizont
fosă-n topire
îmbrăcat în haine de controlor
îi tai un bilet rutinei...
încolăcit (kruspull)

... încolăcit
micuţă canapeaua unde zace trupul meu
din pânză de păianjen făcut
închid ochii
vreau odihnă
tâmplele-mi bat nebuneşte
(o pânză ruptă)
sunt ispitit cumva las fără a gusta
oricât de amarul leac
amăgirile ocolesc
prea mică-i canapeaua...
sub sine... (nën vete...)

braţe-legate
picioare-legate
ating duşumeaua sinelui
deasupra – straturi întunecate de apă
jos – pietre neşlefuite
din nefericire niciun submarin
nu bate calea asta
sinele meu – nemilos
mă-nec în mine însumi...
halucinaţie intertextuală (halucinacion intertekstual)

... mă plimb nostalgic prin colţurile Curţii
aici locuia cândva un marchiz
mai încolo un conte
doi duci unul lângă altul
regele cu fiii mai spre dreapta
bufonii fără-ndoială-n palat
Albă-ca-Zăpada şi Cenuşăreasa temporar într-o cămăruţă
piticii – foarte aproape
Goriot locuia vizavi de conte
Twist şi Kopperfield împărţeau acelaşi pat
Sala Artelor – tot în stânga Muzeului
Ascunsă-n boscheţi căsuţa nefericitei Dhoqina...
coşmar (makth)

... aici un ciocan
acolo –un pumn de ciment
cuiele, în sfârşit, au atins osul
preţ de săptămâni şi devin prefabricat
pe schelă acelaşi zidar nemilos
aceeaşi mistrie plină de beton...
mă desfac (zhbëhem)

... mă fac
mă desfac
pahar
apoi farfurie
pe buze – rujul unei dame
pe piept – furculiţa unui flămând
scârbos mirosul (al nu ştiu câtelea) cotlet
groaznic lavajul de după mâncare
penibilă servirea imediat după ştergere
aceeaşi mână
acelaşi miros
aceleaşi mestecare
mă descompun
mă recompun
zişinopate – noapteşizi...
urmă-rit (gjurmuar)

... urmă-rit
ajung în semiîntunericul drag aproape fără suflare
pe trup – hainele rupte
pe alocuri sângele roşeşte cămaşa
chinuit mă arunc în baltă...
potecă... (monopat..)

linia mea – fără cap, fără coadă
pe rana uscată puţină pudră expirată
umbletul mă vlăguieşte
m-a făcut să sufăr înţepătura scorpionului
pe zid – o inscripţie jignitoare
linia mea – ameţită
o linie verticală neaşteptată
deocamdată: linia mea ruptă-n două
la mijloc: o prăpastie...
pribeag (ikanak)

... pribeag
ultimul mesaj de rostit – evadarea
un pumn de căsuţe cocoşate
fărâme de beton în hol
în zadar mă ameninţ pe mine
venele, nodurile-s amorţite
pe fugă...
©Andi Kosta