Elida Rusta: Poezi/i

Născută în orașul Tropoja din Nordul Albaniei, absolventă a Universității "Luigj Gurakuqi" din Shkodra, este profesoară de literatură și vicepreședinte a asociației Femeia Albaneză în Lume. A publicat volumul Një mijë vjet Ajkunë (O mie de ani Aicuna – unul dintre personajele principale feminine ale Eposului Vitejilor), primit cu entuziasm de critică și de cititori.

De ceva vreme

(Ka do kohë)


Nu scriu despre dragoste,
scriu doar despre tine.

De ceva vreme te lovesc cu păsări
bucăți le fac, dar n-ajung la tine.

De ceva vreme, în serile cenușii
zac să te am.

Nuferii lui aprilie

(Zambakët e prillit)


Aș fi vrut să scot pentru tine două fraze în versuri
Să fac două poezii într-UNA
Aprilie e atât de frumos când vorbește despre sine
Eu îl iubesc în tăcere
Suflarea-mi iese doar în patul său
Căci aprilie nu știe decât să mângâie
Să se roage: ”Pentru ochii tăi, fată,
lasă-mă să mă-ntind în patul tău să-ți miros ochii
Să cresc!”
Aprilie știe că nu se râde cu gura
Nici cu mușchi de față
El e atins de briza sufletului
Se închină iubirii
Eu deloc nu mă plictisesc până atunci
Mă-ndrăgostesc zilnic
În afară de frumoasă, sunt și obraznică
Lalelele lui aprilie le vreau doar pentru mine
Nu pot ocoli luna aprilie
Chiar o iubesc!


A ieși din trupul mort

(Me dalë prej trupit t’dekun)


Dacă n-ai știut să plângi,
Nicicum nu știi să cânți.

Dacă n-ai știut să fii timidă precum țăranca în fața logodnicului,
Nu vei deveni niciodată eroină.

Dacă nu ți-a scărțâit spinarea de slujbă,
niciodată epitaful pe piatra mormântului nu-ți va fi valoros.

Dacă niciodată n-ai iubit pe cineva ca omul,
Uită de veșnicia și pacea fără preț.

Dacă n-ai înnebunit de mireasma pielii, a părului, a gâtului și gușei
N-ai privit luna viselor tale.

Dacă n-ai regretat începutul înșelător,
Trist îți va fi sfârșitul.

Dacă nu-i respecți pe cei vii,
Nu vei ști să-i plângi pe cei morți.

Dacă nu ești liber,
Ești întru-totul scufundat în păcat.

Dacă cu puțin vă mulțumiți,
Nu vă ajută să vă simțiți vii.

Dacă n-ai oftat din tot sufletul
Nu vei ieși niciodată din trupul mort!

Barca mea

(Varka jeme)


Am pornit spre voi cu barca mea
ea mi-a povestit despre iubire
despre prăpăstii, vânturi și țărmurile care nu-s nicăieri.

M-a întors ruptă la genunchi
a statornicit arta sufletului meu.

Barca mea...
coatelor, lor, ce să le fac?


Ele îm îngenunchează zilele.