Prozator şi traducător născut la Gjakova, Republica Kosovei, în anul 1970. După ce absolvă liceul în oraşul natal, din neputinţe de natură politică de a-şi urma studiile superioare, evadează în Suedia, unde îşi ia licenţa în ştiinţele sociale, lângă Universitatea de Stat din Stokholm. Lucrează ca terapeut ăn capitala Suediei.
oare
e ceva mai rău decât şarpele sub piatră
sau
pisica sub masă
sau
când ţi se ridează sinele
văzându-l
cu inima frântă
şi
nu pare deloc frântă
când
pricepi că tot ce n-a fost cu putinţă
chiar
a fost cu putinţă
doar
nu pentru tine
rid
te face aşa ceva
precum
şarpele sub piatră
precum
pisica sub masa
Beznă în loc de inimă (Terr në vend të zemrës)
are o groapă neagră vidul
durerea mea
acolo
une alţii au două buzunare de inimă
nu-l
poate sătura nimeni
este
ca o Gaură Neagră
ştiu
cum nu ştiu, ştiu –
o
va face din nou
să
mă rănească pe mine
şi
pe copiii mei
nu ştie
să recunoască fericirea
fericirea
nu ştie s-o simtă
nu-i
ecuaţie să rezolve asta
mă
leg cumva
folosind
ultimele fire ale raţiunii
noduri
noduri şi magie
bucăţile
mele să nu se scurgă
căci
groapa n-o pot desface
pentru
a mea durere
ştiu
cum nu ştiu, ştiu
nu
voi izbuti să luminez
bezna
ce-i bate în loc de inimă
Era amurg al greierilor fără somn (Ishte muzg i gjinkallave pa gjumë)
or
mi-a spus o poveste
sau
o taină
i-o
spusese tatăl cândva
sau
o citise undeva
un
rege undeva prinsese o lăcustă
pe
zidul unui palat
doar
ca s-o ţină-n pumn
şi
m-am gândit oare eu sau tu e(şti) lăcusta
sau
ne-a prins viaţa asta pe-amândoi
doar
ca să ne ţină aşa
în
pumni de noapte
Alarmă (Alarm)
privesc
viaţa mea
cu
panică
deseori
eu
însumi
avion
ce cade
înspre
mine
De-a v-aţi-ascunselea (Kukamfshehti)
Mă
aflu înăuntrul acestei poezii.
Dar
tu eşti atât de mică,
Nu
mă vei mai găsi din nou.
Anunţ (Shpallje)
Se
dă gratis:
un
leagăn lucrat manual.
Nefolosit.
Nu-i bine să piardă omul aşa ceva (S’bën të humbë njeriu diçka të tillë)
Pierdut-am
ceva de chihlimbar.
Simt
că trebuie
să
port doliu.
Nu
lumânări. Nu înmormântare. Poezie.
Aci-năuntru
vreau
să-mi acopăr capul
cu
cenuşă
şi
să-mi sfâşii chipul
cântec
de jale voi cânta
vai
vai
cu
cele douăsprezece neamuri ale mele
ca
odinioară
vreau
să-mi bat capul cu pumnii
cum
de am pierdut
aşa
ceva
nu-i
bine să piardă omul
aşa
ceva.
Mâinile mele cunosc taină (Duart e mia njohin fshehtësi)
Mireasma.
Mirosul ierbii cosite
o
numeai tu. Mie mi se părea mereu ca mirosul
rădăcinilor
de gutui
la
bunicul meu.
Închid
ochii şi te simt. Eşti aproape.
Tu ştii
înţelegi
prea bine ce văd în tine
ce
taină cunosc mâinile mele.
Întind
mâna. Te ating. Eşti aproape.
Lasă-mă
să-ţi povestesc în tăcere
ce
văd când te văd.
[Din Volumul ”Requiem pentru
iubire”
(Requiem për një dashuri) , Editura PA, 2014]