Poetă, doctor în filologie și
profesoară de literatură, născută la Vlora în anul 1982, autoare a volumelor
poetice Temeliile vântului (Themelet e
eres), Pe marginea flăcării (Përanash flakës), Către aer (Drejtajrit) și Evanghelie de lumină (Ungjill drite). Poezii ale Alisei Velaj au
apărut în numeroase reviste prestigioase de literatură, în engleză și în alte
limbi de largă circulație.
Aleph
E târziu, prea târziu
E târziu, prea târziu
Să te îneci în verdele acestei păduri
Și păsările uitării de mult s-au dus.
Ciripiturile rămas-au atârnate de
crengi…
E târziu, prea târziu
Să-ți serbezi reîmprospătările sub umbra
bradului.
Ramurile aparțin deja doar pădurii
Întrebările – sinelui și ciripiturilor.
E târziu
Mai mult decât târziu
Monologul ierbii te anunțase!
Rămurică de palmier
Unchiului
Pellazg
A mai rămas o rămurică de palmier pe podea
Din toate florile ce acoperiseră trupul tău obosit
Verdeața nu
putea fi purtată toată pe umeri.
Ceva
trebuia lăsat suspendat în cerul trist
al acestei zile de septembrie.
Ceva între
mireasma florilor și nostalgia albastrului.
Trebuia uitată-ntr-un colț de cameră această rămurică
de palmier
Ruptă fără vrerea-i de Pomul Vieții
Ca pentru a-mi arăta mie
Ce te-am iubit mai mult decât cuvintele
Că iubirile limpezi ca tine
Își au foarte fragede rădăcinile pământești...
Într-o astfel de toamnă
(Në një vjeshtë të tillë)
Băț aruncat plin de nerv
prin noapte
Își opri elanul chiar pe
fruntea renului
Când sosi apusul
Înăcrimară și pereții
Într-o astfel de toamnă
Ca toate toamnele...
Simplu
(Thjesht)
Eu pur și
simplu te-am iubit
Ca briza
teii
Ca malul
valurile te-am iubit
Așa
simplu
Fără a
ști de ce-ul.
M-ai iubit și tu
M-ai iubit și tu
Până-n
măduvă m-ai iubit
Și-apoi
te-ai întrebat
De ce
briza își capătă un sens printre tei
Și
valurile n-ar mai fi fost valuri
Fără
maluri.
Tocmai acolo s-a-ncurcat totul
Tu ai
rămas un iernatic vânt nebun în ceruri triste
Eu nu
m-am mai despărțit nici de valuri nici de tei
Și-am
căutat de ce-ul
Doar când
striga cucuveaua…
Recviem pentru lumina lăsată ostatică
(Rekuiem për dritën e lënë peng)
(ora șapte fără Unu)
Setea chiar și țărmurile va secătui de
tot!
Amețit pescărușul
Își închipuie ultima clipă
Când patriile îi vor rămâne doar
memorie.
Răzbunări mai purpurii decât
asfințiturile
Îl fac să tacă, să se roage și iar să
tacă.
Amin!
Prezentare și traducere: A.-Ch. Kuciuk ©