Kujtim
M. Shala (Kuitím M. Șála, n. 1974) este poet şi cercetător al literaturii,
profesor al esteticii, al retoricii şi al formelor literare la Universitatea
din Priştina. Este cel mai prolific autor al generaţiei tinerilor savanți
albanezi, cu o prezență editorială dominantă de mai bine de un deceniu. A
publicat peste treizeci de opere literare şi științifice. În poezie se distinge
prin sensibilitate şi prin formele căutate cu devotament, urmând exemplul
poeziei moderne, iar cercetările sale sunt sistematice şi se întind de la
autori şi opere, până la fenomenele literaturii albaneze, respectiv estetice-literare
universale. Este laureatul a numeroase premii literare, inclusiv Premiul
Naţional “Azem Shkreli” pentru cea mai
bună carte în toate genurile.
Kujtim M. Shala: R e v e l a ț i a, Poezii
Traducere din limba albaneză: Kopi
Kyçyku
Editura Librarium Haemus, Colecția @firmo
ISBN: 978-606-8093-94-9
Coperta: KÜdesign
Tipărit la București, 2016
Fragment-e
REGINĂ (Mbretneshë)
Regină
Niciodată atinsă de mâinile negricioase
Pleoapele lăsate grav
State şi puteri – părul tău
Iar sânul ascuţit
Cad
Acolo unde începi să iubeşti
Se termină apele calme
Creşte focul
Acolo unde începe supărarea ta
Se răstoarnă cerul alb
Globul mormânt devine
Cu beznă sus şi sub pământ amestecat
Regină
De câte ori cred că mă priveşti
Toate vulcanele sunt ale mele
Şi tu Regină-mi ești
Mai iarnă decât iarna
În mine
Sub stăpânirea ta
Se nasc şi cad în pământ
Oamenii gliei mele
Iar toate drumurile se sfârşesc la piciorul
tău
Cu puţin cer căzut
Regină
Pentru un mormânt cu puţin cer amestecat
Trăiesc
Acolo unde calcă piciorul tău
Şi ochiul tău ţinteşte
Toate celelalte sunt praf
Şi diferite nu devin niciodată
Cu umbra ta de le măsori
CASA (Sh’pia)
Tata a construit o casă nouă
ca să nu moară
de dor
Pe cea veche a lăsat-o-n ruină
Ca să
aibă dorul pentru el însuşi
Mama e uimită de el
Bunica mai are un dor în plus
Eu sunt mic
Pentru dorul lui Tata şi al Bunicii
Iau puţină uimire de la Mamă
1.
BUNICUL (Gjyshi)
El şi-a încheiat toate poveştile
Casa pe care a
construit-o nu mai este
Pomul cel
drag lasă umbră
în alt loc
Anotimpurile s-au încurcat
în curtea Bunicului
Eu intru printr-o altă uşă
Bunicul
cu Tata nu se mai întâlneşte
Tata
nu cunoaşte uşa cealaltă
Bunica şi-a ales amintirile
uită că Bunicul este acolo
Mama altfel îmi vorbeşte despre semnele vechi
Atunci hotărâsc să iau toporul
şi să urc în munte
dar Bunicul nu-i acolo
Eu am uitat pactul cu dorul
Mama altfel îmi vorbeşte despre semnele vechi
Mă aşez în mijlocul curţii
Bunicul a închis cealaltă uşă.
2. BUNICA (Gjyshja)
Bunica îşi
păstrează respirația
ploaia foarte
învechită
simte mirosul
ierbii de mult cosite
îşi amintește de
ramurile copacilor
din grădină
pomii nu mai sunt
Ea
nu
vrea să vorbească
despre
ramurile străine