Tu nu ceri nimic mai mult decât
luna
Când îți sprijini capul în amurg
Și intri din fereastră
În mine
Învelită-ntr-un nor alb
Te ascunzi în patul meu
Strecurată precum pana
Sub aripă
Deschizi gura
Un pic
Nu de cuvine
Ci de
mireasma care mă face să-mi amintesc
De nuferii
În dimineața
Când i-am înghițit cu ochii
De aceea nu pot dormi în cortul
fantomă
Unde cearșafurile
Care vajnic se luptaseră
Se umflă
De dragul tău.