Jeton Neziraj: Războiul în vremea dragostei (Lufta në kohën e dashurisë)

 [urmare din numărul trecut]

(…)

SMULGEREA FIRELOR DIN FUND

[Salonul Bătrânei Doamne. Grăsana s-a așezat pe un fotoliu, în timp ce fetele se pregătesc s-o epileze. Grăsana râde în hohote, cu și fără motiv.]

GRĂSANA
Doctorii de azi. Eu mă prăpădeam de râs, iar el continua să-mi pipăie fesele. Spunea că am fese foarte... cum se zice?

MARGARITA
Sexi?

GRĂSANA
Nu, nu.

EMILY
Grase?

GRĂSANA
Nu vorbi aiurea.

MARGARITA
Poate fese poetice?

GRĂSANA
Eh, ceva de genul. Poate nu poetice, dar filozofice, sau ceva de genul. Imaginați-vă, eu – fese poetice!

[Una dintre fete îi smulge mustăcioara. Grăsana scoate un țipăt profund, apoi continuă să râdă.]

MARGARITA
V-a durut mult?


GRĂSANA
Oh, nu, dar e ridicol.

EMILY
Ridicol?

GRĂSANA
Da, toată discuția asta cu el. Imaginați-vă, nu se oprea din pipăit fesele și între timp îmi făcea tot soiul de complimente, unele chiar murdare, ca pe urmă să na-m cum să le povestesc copiilor. Fetița mea, care a deschis ușa întâmplător și m-a văzut cu el, nu s-a sfiit să-mi spună: mamă, tipul ăsta nu te vindecă, ci-ți pipăie fesele. Nebunul ăla doar și-a învârtit mustața și i-a zis: dar ce diferență este între vindecare și pipăitul feselor? Și astfel se vindecă femeile! Nesimțitul. Fetița a trântit ușa și a fugit.

[Fetele smulg fire din tot corpul Grăsanei, apoi se întind sub ea și se pregătesc să-i smulgă firele din fund. Bătrâna Doamnă, văzând cum lucrează, le strigă de la casierie.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Fetelor, puneți-vă mănușile și măștile.

GRĂSANA
Oh, nu vă faceți griji, doamnă, nu trag bășini atât de ușor.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
[Cu voce joasă]
Oh. Totuși, mai bine să fie pregătite. Că, de se va-ntâmpla, cine știe ce otrăvuri ies de acolo. Un asemenea fund absorbant poate conține otravurile rachetelor nucleare, sau ce zicea Iran că produce întru binele păcii mondiale.

[Între timp, fetele și-au pus mănușile și măștile.]

GRĂSANA
Tocmai acolo mă pipăia tipul ăla. Ce mizerie! Și spunea apoi că am fese filozofice.

MARGARITA
Poetice.

GRĂSANA
Ceva de genul. Ce scârbos pentru un bărbat care a trecut de 70 de ani. Bărbia îi tremura de plăcere. Dar țipenie nu scotea, sărmanul. Doar cerceta în adâncul lor și gusta din moliciunea lor. Naiba s-o ia, m-am gândit, ce plăcere poate găsi omul pipăind fese de femeie?! Poate o plăcere obișnuită, dar nu cine știe ce excitare.

[Fetele îi smulg firele din fund. Grăsana scoate un strigăt profund, apoi izbucnește în râs. Îi curg lacrimi.]

EMILY
Gata, doamnă.

MARGARITA
V-am pus și ceva pudră, ca să nu se infecteze.

GRĂSANA
Bătrân tâmpit! Sărmanele mele fese.

[Grăsana se pregătește să iasă.]

GRĂSANA
Unde trebuie să achit?

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Aici la mine.

[Grăsana plătește și pornește să iasă, răzând.]

GRĂSANA
La revedere! Încă nu-mi revin de la povestea aia cu domnul acela, doctorul bătrân. „Fese filozofice„.

[Grăsana iese.]

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Doamne, deschideți ferestrele! Stropiți salonul cu parfum! Vai, ce putoare...

MARGARITA
Dacă ai fi văzut ce fund avea.

EMILY
Fund mai absorbant n-am văzut în viața mea.

MARGARITA
Fund șifonat fără niciun pic de gust estetic.

BĂTRÂNA DOAMNĂ
Opriți-vă și nu-mi povestiți, pentru Dumnezeu! Vreți să mă faceți să vomit? Dar nici fața nu diferea mult de fese. Cum i-am văzut fața, mi-am închipuit cum își are fundul. Față ca un fund de maimuță.

[Fetele stropesc cu parfum floral prin salon. Între timp, sună clopoțelul prânzului. Ies toate, cu excepția Margaritei.]