Străinei care a murit în Albania
Fugea
trenul, fugea trenul, dincolo spre Europa
Ea
privea des la fereastră şi în piept se făcea groapa
Fugeau
anii, fugeau anii, cădeau visele mereu
Toată
viaţa ei în groapă se încolăcea din greu
Urcă,
urcă înspre groapă, turma zilelor amare
Dar
în inima femeii e o groapă şi mai mare
Când
pământul i-a venit peste cap şi peste gând
Pădurile
ţării sale au înlăcrimat urlând.