*
la început a fost cuvântul
noi am ales să lătrăm
Plecare din secție
(Ikja prej pavionit)
am ieșit din secția de nebuni
în afara altor sfaturi medicul mi-a prescris
să aplaud din nou
*
foc nu este
dar de ce-mi duc viața
ca-n fum
*
singuratici prin lume
căutăm Albania rămasă aici
chiparosul și eu
*
Cu toții învingători
statuia răsturnată-n centrul Tiranei
văd c-a fost a mea
doar eu am ieșit învins
*
mereu va fi ploaie briză mare
eu sunt celălalt
care privește ploaia peste mare
eu sunt celălalt
care ploaia peste mare o privește-n propriul ochi
eu sunt celălalt
care mă privește din ochiul peștelui
*
aici e de plecat
departe, foarte departe... cât de departe. unde
să te duci
tu degețelul meu, tu vânt al durerilor din valea
peste mare
zilele noastre puține cu gust de fragi în gură
plecarea nu-i să pleci, plecarea-i să stai
tu micul meu degețel, durerea neștiută de nimeni.
*
în serile de iarnă, după geamurile-ntunecate
pe nisipul plajelor
ploaia pășește ca un bețiv
între fum și zgomot
în tăcere golesc paharul
și ies din tavernă
și merg
după pilda ploii.
*
cătunul meu s-a dus
a sărit curcubeul
peste umerii pomilor
și caii părăsiți
prin nopți plouă
cică plâng stelele
nimeni nu le vede
din păduri de oameni
mie nu-mi vine
nicio scrisoare
*
chiar de-ai aprinde
lumina
pentru mine la fel e:
beznă.
puțin câte puțin
zilnic câte puțin
voi toți
ați plantat în mine
atâta tristețe
văd c-am o mare
durere-n
suflet
*
o, mumie, vorbește
căci eu voi vorbi
despre mine
Anotimp umed
(Stinë e lagur)
ploaia mi-a amintit
de plecare ta
pentru totdeauna
într-o noapte
de păr udat
ce faci tu acum
cu zilele mele
trecute
*
timpul nu există
nu credeți: o spun
eu
care voi fi mâncat de timp
*
râul câmpiilor mele
va deveni mare
pârâul grădinii mele
va deveni mare
lacrima ochiului meu
mare va deveni
fiindcă dragostea face
cum știe.
*
liniștea vine sin
stele.
oricât de adâncă
ar fi marea
și peștele
și pescarul
își cunoaște soarta.
*
eu nu am
(auto)biografie
viața mea e măruntă
cât o semință de mei
a luat-o furnica
a băgat-o sub
pământ.