Iubire
(Dashuri)
M-am găsit pierdut o
dată
în părul tău;
acum sunt mai tânăr
pentru o moarte
dar văd orbește –
și cu mult mai bine;
am găsit săruturile pe care tăcerea
le preschimbase-n pești
cât și-n ghețuri
vai –
între carne și unghie
am găsit mormântul
promisiunii:
iubirea n-are ochi
și are salvare –
între carne și măduvă
sau trebuie îmbrățișat
capătul acestei mări
nebune
planta naibii
s-o transformăm în
pornire
să mergem în alte
direcții
unde nu suntem doi
sau să continuăm –
până la finalul
vechiului joc
unu ori unu
N-am
titlu pentru tine
(Nuk kam titull për ty)
Dacă-mi întârziați
primăvara
mă voi scufunda-n
flacără –
mai
rău
decât
Jan Palach[1];
dacă-mi veți întârzia
primăvara
nu vă mai vede ochiul
alt anotimp:
prietenii
mei
rămași
Prietenului
fără nume
(Mikut pa emër)
M-am făcut precum strada aceasta
care-n frunze pândește;
mâine să nu-mi spui
m-au vândut anotimpurile
doar pentru o floare, prietene
al nopții mele;
florile n-au avut nici
n-au văzut mâini
acest râu își va găsi
marea –
pentru o singură
picătură de apă;
acest râu
este blestemat;
astfel suntem, fericite prieten[2]
nu te supăra
nu accept altfel –
nu-s refrenul nimănui, ți-o spun fără
viclenie:
oare nu era mai bine
să nu ne fi întâlnit în
acea zi
ca să nu ne-njurăm apoi
de câte ori ne vedem sub
pod
m-am făcut ca drumul acesta
care-n frunze pândește
roua
spre a se ofili
primul
într-atât vreau să mă
plouă
Vino
(Eja)
Eu
de ce m-am născut –
că uitasem
oh
aduceți-mi lumea la
priveghi
atunci;
sau vă va lua potopul
nu v-am zis:
aduceți-mi lumea pentru
condoleanțe
că n-am jucării;
poate –
am un pic de timp la
sprânceană
plămâdind ziua și
noaptea
ochiului
iar limba
unde e limba –
de ce nu vorbește gura
de ce tace;
gura mi-a întemnițat
limba
ah –
de ar fi fost gura mea
Sabia
(Shpata)
Ea mi-a împărțit viața
în două
eu nici cal nu am;
oare –
pentru această poziție
sunt necesare patru
picioare
ea a venit de departe
și a tăiat adânc adânc
acolo undeva e capătul
mâinii
și începutul capului;
acolo e floarea
ce nu răsare –
ea a venit de departe
și a tăiat adânc adânc
adânc
ea a împărțit în două
viața mea
și m-a lăsat fără mine:
voi avea putere
să mai încerc o viață
cât de minusculă
sau divinitatea piatră am trezit
sau
trebuie să cobor la
patru picioare de animal
de la două picioare de
om
[1] Jan Palach
(1948-1969), tânărul ceh care și-a dat foc în Piața Wenceslas din Praga în semn
de prostest împotriva ocupației Cehoslovaciei de către forțele Pactului de la
Varșovia.
[2] Joc de
cuvinte intraductibil: lum, în
albaneză, are și sensul de fluviu, și
de dragă, fericitule, ferice.