... am auzit vocea care mi-a vorbit.
”Du-te sus” mi-a spus ”că nu mă simt bine”. Doar atâta îmi aduc aminte. –
din amintirile
unui supraviețuitor
Pa
mal au ajuns animalele, nu noi.
Un
crocodil. O puma. Un rinocer.
Un
rechin. Un cal. Un elefant.
Chiar
și un câine prelung
Căruia
nu-i venise încă vremea.
Au
navigat peste hainele noastre.
Animalele,
brodate pe haine de firmă
Cumpărate
prin tejghele de haine third hand
Se
țineau tare, cu copite și gheare de bumbacul umed
Produs
prin țări sărace, ca patria noastră
Unde
oameni înecați în sudoarem ca noi
Își
cos ochii cu ața.
Le-am
văzut cum taie printre valuri
Și-au
părăsit bluzele, cum sunt părăsite bărcile imediat ajunse la mal
Ca
să aducă vestea că marea ne dăduse o nouă naționalitate
Că
trupurile noastre nu mai ieșeu prin nisipuri
Că
guguștiucii pot fi legați la gât în amurg
Când
se pogoară peste coșuri de nave
Înșirate
să devină rugină
Cu
care, după topit, devin iar nave grele de emigranți
Noi, fii de emigranți care
În orele târzii vor umbla peste marea
aceasta
Călcată de tălpi
Arată adânc de picioarele noastre.
În română de A.-Ch. Kuciuk