Ardita Jatru: Poezi/i


Poetă și prozatoare albaneză născută la 13 aprilie 1972 la Tirana, autoare a volumelor Vieții mă-nchin, Alter-ego, Aripi de hârtie (roman) și 66 kg singurătate. Trăiește la Salonic.


Mă duc să dorm

(Po shkoj të fle)


Mă duc să dorm
Puțină liniște, vă rog
Cum respiră noaptea s-aud
Și cum suflet-mi alunecă pe scări
iar trupu-mi se face țândări
spulberat în pat mi-l arunc
Apoi îl acopăr cu doi metri de oftate
Sinea mea obosită
s-a dus și ziua asta și n-a spus nimic
Fără o voce frumoasă
ca o glumă
Vă rog, puțină liniște
mă duc să dorm, fără dorință
căci mâine
iar mă voi bate cu zeii.



Țara asta a murit de mult

(Ky vend ka vdekur prej kohësh)


Se scutură și se fâlfâie cearșafurile lumii pe sârmă
le ia vântul, din cârlige le smulge
și vine divinitatea cu o mână le culege-n aer
și le-mprăștie-n colțuri unde nu-i viață
și ridică steagul „aici primul a ajuns Eu”
Le-au uitat femeile prin balcoane
puținele fărâme umane rămase
le-au lăsat în mila soartei.
Da' cui i se rupe!
Dragostea e pentru copilandri
Țara asta de mult a murit.


Era o vreme

(Ish një kohë)


Și era o vreme de nu știu cum a fost
Eram eu sau sinele-mi inventat
O clipită, un freamăt de gene
apoi o furtună care veni și se duse
Mi-a lăsat pe poală un album cu fotografii alb-negru

Și femeie m-am trezit pe neașteptate.

No comments: