Zef Zorba: După înmormântare (Mbas varrimit)


Ploaia nu-ncetează astă seară.
Doi mici școlari
cu ochii mijiți citesc
pe stâlpul de la răscruce
anunțul mortuar încadrat în negru
Aoleo...! Bătrânul acela...”
Duce mâneca sub nas
ăl' mai mare.
La margine de seară luna plină
lucește fără tupeu.
Câteva femei la izvor
trec sub balcon
și râsul care le bufnește
se zbat să și-l ascundă
printre eșarfe negre.