Virion Graçi: "... dar viaţa se trezise cu trei ore înaintea mea / ... por jeta ishte zgjuar tre orë para meje"

Scriitor, cadru universitar și cercetător al literaturii, născut în anul 1968, absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității din Tirana, autor al volumelor ”San Valentino” (poezii, 1993), și al romanelor ”Nebuni în rai” (Të çmendur në parajsë, 1995), publicat și de Gallimard, ”Sabia ruginită” (Shpata e ndryshkur, 1999), ”Fii domnului maimuțoi ” (Bijtë e zotit majmun, 1999), ”Tata în ploaie” (Babai në shi, 2000), ”Doamna fără nume” (Zonja pa emër, 2005), ”Sfoara și rămas-bunul” (Litari dhe lamtumira, 2011), „Anotimpul Umbrelor” (Stina e Hijeve, 2014, roman câștigător al Premiului Național “At Zef Pllumi” și al Marelui Premiu pentru Literatură, Tirana 2014).


Chipul pe sticlă
(Fytyra në xham)


1
Mi-am continuat drumul fără iubită.
Pomii-mi cădeau peste umeri
bornele kilometrice
Îmi făceau semne să continui.

Am continuat. Undeva zării un pod
Aruncat peste prăpastie
Acolo jos, înfricoşător
Printre pietrele cu mucegai şi umbre
Iubita mea planta trandafiri.

M-am aruncat. Am încremenit în aer. Obosit.



2
Ieşisem să te aştept
Când dorul îm cosese
O cămaşă galbenă
Cu flori albastre
Ca nişte fluturi de ninsoare.

Dacă m-ai fi văzut de departe
Ai fi venit moartă şi zâmbitoare
Peste umerii pasagerilor
Care coborau din tren.


3
Eşti mare… Ai crescut…
În palmele mele cântăreşte mult
Trupul tău şi cântecul tău.

Am luat o fată mai mică
Dar degetele-mi încremeniseră
Împietrite.

Tu ardeai în palmele unui bărbat.
Bărbatul era mai mare decât propria dragoste.


4
Te-ai pierdut în marea albastră

m-am întors calm şi fericit
în banca singuratică
pierdută-n nisip.

Mi-am adus aminte.
Noi niciodată nu ne sărutasem

Devenit-am astfel parte firească
a mării. În Marea Neagră.


5
După mine venea fata pe care o iubeam
Cu băiatul pe care-l iubeşte.

Mi-am întors din nou capul
După mine venea fata pe care o iubeam
Cu băiatul pe care-l iubeşte.

Mai târziu
N-am mai auzit vocile lor.

Noaptea se împlinise.
Mi-am aprins o ţigară. Mi-am grăbit paşii.
Dimineaţa mă putea înghiţi şi pe mine.


6
Te-am întrebat de nume
Ti-am cerut adresa
Te-am întrebat de ceas
Ceasul era opt
Dimineaţă.

La miezul zilei te-am căutat din nou
tu ai lipsit.

Am oprit o altă fată. I-am spus:
Întreabă-mă de nume, ia-mi adresa
Întreabă-mă de zilele grele ca nişte ghiulele.
Întreabă-mă de ceas, tu, fată necunoscută.
Întreabă-mă, că voi muri acum şi n-am
Niciun act în buzunarele sacoului.


7
Te-am văzut ieri seara.

Ieşiseşi din somnul tău
Intraseşi în somnul meu

Ţi-am făcut loc lângă mine
Ţi-am şoptit ceva la ureche.

Ai dat din cap neîncrezătoare
te-ai întors din nou în somnul tău.

am strigat… am strigat… dar viaţa
se trezise cu trei ore înaintea mea.


8
Călcai bălţile mici
Plăcile troatuarelor sparte de primăvară
Frunzele ucise de toamnă
Drumul tău cotidian călcai, iubito.

Din trotuarul celălalt strigam.
Timpul mi se-ncolăcea de gât ca un şarpe.
Iubito. Crede-mă. Tu mergeai
Călcându-mi prezenţa
Pe drumul tău sărac.


9
Chipul tău se iveşte temporar
Pe curăţenia temporară a geamurilor.

Apoi se topeşte-n culorile-ntunecate ale perdelelor
Si-n sunetele vesele ale muzicii.

Chipul tău apare veşnic
Pe curăţenia temporară a geamurilor.

Prezentare și traducere: A.-Ch. Kuciuk ©