Eduart Sulollari: Garoafele iarna (Karafilat në dimër)

Singuratice sunt...

ultimul boboc
explodat-a-n pieptul fetei îmbrăcate-n alb
cuscrii și-au spart toba
în flacăra arzândă din ochii ginerelui

Peste firele tăiate
vântul îi linge rănile vrăbiuției
zăpada ascunde cursele
în mănușa uitată a vânătorului

Timizi
desenează erotismul noului boboc
dimprejur
luna apropie pânza galbenă
geloasă

Vecini încrezuți
câțiva brazi
se zbat să-și scuture mândria

La sfârșit
doi păianjeni înfometați
țes firul subțire

al gheții