Născută în orașul Tropoja din Nordul Albaniei, absolventă a Universității "Luigj
Gurakuqi" din Shkodra, este profesoară de literatură și vicepreședinte a
asociației Femeia Albaneză în Lume. A publicat volumul Një mijë vjet Ajkunë (O mie de ani Aicuna – unul dintre
personajele principale feminine ale Eposului
Vitejilor), primit cu entuziasm de critică și de cititori.
De
ceva vreme
(Ka do kohë)
Nu scriu despre dragoste,
scriu doar despre tine.
De ceva vreme te lovesc cu
păsări
bucăți le fac, dar n-ajung la
tine.
De ceva vreme, în serile
cenușii
zac să te am.
Nuferii
lui aprilie
(Zambakët e prillit)
Aș fi vrut să scot pentru tine două fraze în
versuri
Să fac două poezii într-UNA
Aprilie e atât de frumos când vorbește despre
sine
Eu îl iubesc în tăcere
Suflarea-mi iese doar în patul său
Căci aprilie nu știe decât să mângâie
Să se roage: ”Pentru ochii
tăi, fată,
lasă-mă să mă-ntind în patul
tău să-ți miros ochii
Să cresc!”
Aprilie știe că nu se râde cu
gura
Nici cu mușchi de față
El e atins de briza sufletului
Se închină iubirii
Eu deloc nu mă plictisesc până
atunci
Mă-ndrăgostesc zilnic
În afară de frumoasă, sunt și
obraznică
Lalelele lui aprilie le vreau
doar pentru mine
Nu pot ocoli luna aprilie
Chiar o iubesc!
A
ieși din trupul mort
(Me dalë prej trupit t’dekun)
Dacă n-ai știut să plângi,
Nicicum nu știi să cânți.
Dacă n-ai știut să fii timidă
precum țăranca în fața logodnicului,
Nu vei deveni niciodată
eroină.
Dacă nu ți-a scărțâit spinarea
de slujbă,
niciodată epitaful pe piatra
mormântului nu-ți va fi valoros.
Dacă niciodată n-ai iubit pe
cineva ca omul,
Uită de veșnicia și pacea fără
preț.
Dacă n-ai înnebunit de
mireasma pielii, a părului, a gâtului și gușei
N-ai privit luna viselor tale.
Dacă n-ai regretat începutul
înșelător,
Trist îți va fi sfârșitul.
Dacă nu-i respecți pe cei vii,
Nu vei ști să-i plângi pe cei
morți.
Dacă nu ești liber,
Ești întru-totul scufundat în
păcat.
Dacă cu puțin vă mulțumiți,
Nu vă ajută să vă simțiți vii.
Dacă n-ai oftat din tot
sufletul
Nu vei ieși niciodată din
trupul mort!
Barca
mea
(Varka jeme)
Am pornit spre voi cu barca
mea
ea mi-a povestit despre iubire
despre prăpăstii, vânturi și
țărmurile care nu-s nicăieri.
M-a întors ruptă la genunchi
a statornicit arta sufletului
meu.
Barca mea...
coatelor, lor, ce să le fac?
Ele îm îngenunchează zilele.