Rexhep Shahu: Liber să mor - poezii

 

Sunt liber să mor

(Jam i lirë të vdes)

 

Fără nicio statuie a iubirii

Orașul meu

Zilnic se micșorează.

 

Ibovnicele străzilor

Nu mai pozează decât pentru pictori și sculptori

Libertățile nu mai au granițe.

 

În orașul meu ești liber să devii pasăre

Să te pierzi fără a te-ntoarce pe pământ,

În cer să zbori.

 

În orașul meu s-au înmulțit libertățile,

Acum sunt liber să mor.

 

 

Un pod spre mine însumi

(Një urë për te vetja)

 

De o viață mă chinui

Să construiesc un pod

Ce mă leagă de mine-cel-adevărat

 

Ziua îl construiesc, noaptea mi-l dărâmă.

 

Îndeosebi acum că nu mai pot zbura

Îmi trebuie musai podul acela.

 

 

Un alt cer

(Një qiell tjetër)

 

M-am luat de mână

Și crăp să mă târâi spre un alt cer

Unde nimeni nu-ți spune ”piei”

 

Patronii cerului de aici sunt neciopliți

De ești înalt, trebuie tăiat ceva din tine

Ca să te faci scund.

 

Aici numai ca alții trebuie să fii

Nici să știi mai mult, nici să ai

 

De-aia m-am luat de mână

Și mă târâi după mine...

 

 

Marea

(Deti)

 

N-ai știut să citești marea, inima mea,

N-ai știut, prea ușor ai luat cartea corăbiilor

Istoria pe care corabia o scrie

Când alunecă pe suprafața visătoare a apelor

Când intră-n dealuri întunecate și creste,

Alunecă de pe vârfurile lor și cade pe poalele muntelui

Zace-n calme ape-nșelătoare

Unde stânca ascunsă face prăpăd,

Zadarnic își caută farul undeva, niciun ochi nu vede,

Cere ajutor și nimeni nu răspunde.

 

N-ai putut citi marea, inima mea

Tăcerea ei cumplită, strigătoare.

Toți muzicienii laolaltă nu pot

Compune muzica ei.

În dansul valurilor să râdă fericit soarele,

Mărețul dans al valurilor cutremură zei din cer și din pământ.

 

Nu poți citi cântecele mării,

Nici bocetele înecului în străfundurile ei.

 

N-ai putut citi alergatul valurilor spre pământ,

Strivirea de stânci,

Veșnica încleștare cu țărmul,

Sângele curgând din ape și pământ,

Neobosirea valurilor, pornitul mereu de la capăt,

Cioplirea și sfârșirea lentă a malului

Numai în numele iubirii de a nu se mai separa niciodată.

 

 

În vremile ce vor veni

(Në motet që do të vijnë)

 

Eroi tac. Ce au avut de făcut, au făcut-o.

Mereu vor muri pentru Patrie.

 

Vitejii care au fugit din război

(Își) caută statui ale curajului.

 

Ca oamenii să mai aibă un loc

Unde să se pișe-n viitor.

 

În română de A.-Ch.Kuciuk